𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

03~Oameni Dubioși*

'Oameni Dubioși'

     După ultima bucată de broccoli am așezat furculița pe tava de plastic și m-am sprijinit de spătarul scaunului privindu-l.

     —Bănuiesc că nu m-ai adus aici doar ca să mânânc asta. Deci, de ce? Încercam să îi urmăresc reacțiile și gesturile sperând că voi prinde ceva, dar tot ce puteam vedea era răceala din ochii lui.

     —Nu voiam să stau singur.

     —Poftim? Am lucruri mai importante de făcut decât să-mi pierd timpul cu tine aici. Am pufnit și m-am ridicat de la masă.

     —Cum ar fi? Întrebarea lui m-a făcut să mă întorc și să-l privesc.

     —Orice altceva e mai important decât să stau cu tine. Răspunsul meu a venit clar și rapid apoi am părăsit cantina. 

     De fiecare dată când eram în preajma lui Augustin nu puteam decât să-mi amintesc de fostul meu, ceea ce nu făcea decât să-mi pună sare pe rană. Trecusem peste cu totul, dar tot erau dăți în care mă luau pe nepregătite. 

     "Nu voiam să stau singur„ i-am repetat cuvintele și m-am strâmbat.  Augustin nu m-a agreat niciodată, de unde îi venise idea asta.  Nici măcar când eram cu Andrew, mereu se uita la mine de parcă voia să mă sugrume. Iar acum căuta să stea în compania mea? 

      Ce glumă bună. 

      Mi-am rotit ochii încercând să arunc într-un colț al minții toate gândurile legate de acel ticălos și m-am îndreptat spre scări. Am urcat pe scări doar pentru că îmi era mult prea teamă să merg singură cu liftul. După ce m-am odihnit câteva secunde am parcurs holurile în căutarea Emmei. Când în sfârșit am găsit-o, mai că am sărit pe ea de bucurie.

     —Ești bine? Am verificat-o cu privirea apoi am răsuflat ușurată.
Ochii albaștri ii erau puțin tulburi, probabil era încă în șoc.

     —Kylie, nici n-ai idee cât mă bucur să te văd. A umplut spațiul dintre noi și m-a cuprins într-o îmbrățișare. Am scos un geamăt de durere când aceasta mi-a atins spatele făcând-o să tresară.

     —Ești rănită? S-a dat doi pași în spate și m-a analizat din cap până în picioare.

     —Doar puțin, am o rană destul de mare pe spate, nu cre...nu am apucat să termin ce aveam de spus că telefonul a început să-mi sune în buzunarul pantalonilor.
     Numele fratelui meu a apărut pe ecran alături de o față zâmbăreață ceea ce mi-a provocat un zâmbet tâmp. Am tras aer adânc în piept și am dus telefonul la ureche pregătită pentru a predică 'a la Jared Martin'.

     —Kylie, ești bine? După tonul vocii lui era într-adevăr îngrijorat, probabil cineva l-a anunțat despre accident.

     —Sunt bine, încearcă să nu îți faci prea multe griji.

     —Ce naiba era în capul tău când ai plecat în vacanță pe vremea asta?
   Și începem... Jared era foarte protectiv cu mine, poate din cauza faptului că eram singura lui rudă rămasă în viață. Chiar și așa, în ultimii doi ani s-a maturizat și a devenit un adevărat bărbat.

     —Te rog nu începe! M-am strâmbat deși știam că nu mă poate vedea.

     —Mâine voi lua primul zbor înapoi acasă. A spus pe un ton hotărât.

     —Si cum rămâne cu facultatea și locul de muncă? Pot să am grijă de mine, serios Jared, nu trebuie să te întorci pentru mine.
     Mă tot mutam de pe un picior pe altul, mai aveam puțin și făceam o groapă în podeaua spitalului.

     —Sora mea este mai importantă decât un afurisit de loc de muncă sau o facultate. Cineva trebuie să aibă grijă de tine, nu te mai pot lăsa singură.

     —Emma este mai mereu cu mine, nu sunt singură...am spus în speranța că îl voi convinge.

     —Emma nu te poate proteja.
      Era împotriva a tot ce spuneam...

     —De ce nu poate Emma avea grija de mine? Am aruncat o privire către prietena mea care era la fel de confuză ca și mine și i-am făcut semn să mă urmeze pe scaunele libere de lângă perete.

     —Vin acasă, Kylie. Mi-a închis apelul înainte de a apuca să mai spun ceva.
    Chiar voiam să îl văd, îmi era dor se fratele meu, dar să locuiesc cu el din nou suna a coșmar.

     —Deci...Jared vine acasă. A spus Emma privindu-mă puțin amuzată de întreaga situație.

     —Aparent, și toate astea din cauza lui Augustin. Sunt sigură că nemernicul ăla i-a spus ceva lui Jared.

     —Nu îmi place să bârfesc. I-am auzit vocea din spatele meu și aproape că am sărit arsă.

     —Mereu ai câte ceva de spus. Credeai că nu știu cine îi spune despre tot ce fac? Eram pregătită să mă iau la harță cu el chiar acum, chiar aici. Era insuportabil.

     —Jared m-a rugat să stau cu ochii pe tine, asta fac. S-a așezat pe scaunul pe care voiam eu să stau acum câteva minute și si-a scos telefonul din buzunar. Era și mai enervant când voia să facă pe interesantul.

     —Stai departe de mine.

     Am apucat-o pe Emma de braț și am tras-o după mine pe scări până am scăpat de Augustin. Nu voiam să mai aud de el in viața mea, dar de ce totul se învârtea în jurul lui?

     —O să mă duc să-i verific pe ceilalți. S-a oprit brusc și a spus. Serios? Avea de gând să plece acum.

    Mi-am rotit ochii și am lăsat-o să plece.

    Ce puteam face singură într-un spital? Poate ar trebui să vizitez nou născuții.
După ce mi-am pierdut câteva minute pe holuri am decis să ies afară, mirosul de spital devenea toxic după ceva timp.

     —Nu mă așteptam să apari singură. Am auzit vocea unui bărbat trecut de vârsta a doua, venind de lângă ușa principală. M-am uitat în jurul meu crezând că vorbește cu altcineva, dar eram singura persoană de afară. 

     —Mă cunoașteți? M-a privit rânjind, și-a aruncat restul de țigară în zăpadă fără să întrerupă contactul vizual și s-a îndreptat spre mine.

     —Ne vom cunoaște curând. Probabil confuzia de pe fața mea era foarte amuzantă pentru el. Am făcut câțiva pași în spate vrând să intru înapoi în spital.

     —Nu prea cred. Am auzit o altă voce de bărbat apoi am simțit cum cineva m-a apucat de braț și m-a tras după el departe de bărbatul acela.

     —Augustin!? Îl cunoști pe omul ăla? Mi-a ignorat cuvintele exact cum eu îl ignoram pe el de obicei. Orașul ăsta chiar era plin de oameni dubioși.

     —Poți să-mi da drumul acum? A vrut să se oprească dar a continuat să înainteze până în holul spitalului.
      Am decis să îl urmez de bună voie fără să mai fac alte scene care oricum nu ar fi dus nicăieri. Când am ajuns în fața liftului singurul lucru pe care l-a spus a fost un "intră" rece și tăios.