𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

18~Lasă-mă Să Te Protejez

      

Lasă-mă să te protejez

    După cursă toată lumea a plecat la petrecerea pe care tipul cu pariuri a spus că o va ține în cinstea câștigătorilor. Voiam ca Augustin să se bucure de asta însă a insistat să mergem acasă cât mai curând. Spunea într-una că surpriza mea nu mai poate aștepta. Refuzase să îmi spună ce era, iar eu încetasem să-l mai întreb.

—Crezi că bărbatul acela o să ne deranjeze acum că este căutat de poliție? m-am trezit întrebând. Nu cred că voi putea avea liniște atâta timp cât ucigașul familiei mele mă privea din umbră. După ce a intrat în camera mea îmi era frică să mai dorm acolo.

"Încă nu s-a terminat"
  Tot ăsta nu avea să se termine decât cu el după gratii, până atunci nimeni nu avea liniște.

—Știe că este căutat, nu v-a risca să se apropie de tine.
    L-am analizat câteva secunde apoi am coborat privirea spre mâinile noastre împreunate. Folosea schimbătorul de viteze fără să-mi elibereze mâna, mă făcuse să zâmbesc.

—A fost în camera mea

—Cine a fost în camera ta?
   
—El, sunt sigură că a fost el. Când am ajuns acasă după ce l-am luat pe Riven am găsit o cutie pe pat cu o fotografie și un bilet.

—Și acum te-ai gândit să-mi spui? Devenise furios și puteam înțelege de ce. Fusese o alegere proastă să nu-i spun atunci.

—Nu ar fi rezolvat nimic oricum, cu siguranță nu a așteptat acolo până ne-am întors noi. Era plecat de mult.

—Ar fi putut fi acolo. Te-ar fi putut răni, Kylie. La naiba!

—Trebuie să fi mai responsabilă, nu te pune în pericol singură. Tonul lui se mai domolise puțin, însă încă îi puteam simți nervi din glas.

     Nu voiam să spun nimic doar pentru că acum realizasem cât de nesăbuit a fost din partea mea să ignor și să nu anunț pe nimeni doar din cauza unei poze. Mi-am tras mână din a lui și am început să mă joc cu unghiile. Era un tic pe care îl aveam atunci când eram nervoasă sau stresată.

—Kylie, lasă-mă să te protejez, și-a așezat mână pe piciorul meu așteptând să o așez pe a mea peste a lui. Când și-a dat seama că nu aveam de gând să o fac a oftat și mi-a tras mână înapoi în a lui.

    În mintea mea era o avalanșă de emoții, mă simțeam vinovată pentru că ascunsesem asta de el și de poliție, știind cât de periculos era. Îmi era teamă că va veni și toți cei apropiați vor fi în pericol.

—Nu vreau ca persoana pe care o iubesc să fie în pericol, Kylie. Nu suport gândul ăsta.

    Inima mea pierduse niște bătăi iar atmosfera se schimbase brusc, era prima dată când Augustin spusese asta. Nu vorbeam prea mult despre ce simțeam unul pentru celălalt, nu că am fi avut prea multe ocazii să o facem.
    Gândurile mele erau mereu ocupate de pericolul de pe urmele mele și puține erau momentele în care mă gândeam la ce simțeam pentru băiatul din stânga mea.

    Când mașina a oprit la semafor, m-am întins peste schimbatorul de viteză și mi-am lipit buzele de ale lui într-un sărut scurt.

—Nu-mi pasă de nimic altceva, Augustin. Am spus revenind la locul meu. Vreau doar să fiu cu tine.

    Un rânjet îi apăruse pe buze, a intrat în parcarea unui supermarket și a oprit mașina aproape de ieșire, era trecut de miezul nopții, așa că totul în jur era închis iar parcarea era goală.