𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

Așa se va termina?

Kylie Martin

    Trecuse deja un an de când lucrurile s-au întors la normal. Acel normal de care aveam nevoie însă nu credeam că va mai veni vreodată. Un an de când viața mi-a jucat minunata festă de a-l lua pe Augustin și aduce înapoi doar pentru a-mi da papucii. Normal că am meritat tot ceea ce mi s-a întâmplat, dar poate că prin unele locuri nu eram decât o tipă care voia să-și termine liceul și să își vadă de viață ei în continuare.
    În ceea ce îl privește pe Augustin, acum nu venea decât ocazional în orașul nostru natal, cum ar fi să-l viziteze pe Jared sau clubul de curse la care erau amândoi co-propietari în locul lui Elijah. Iar astăzi nu era decât una din acele zile.
 

   Nu îmi făcusem planuri prea mari pentru viață, dacă învățasem ceva în tot acest timp era că niciodată nu se va întâmpla ce mi-am planificat. Și aici nu mă refer la o vacanță în Antalya cu Ryen ci la cele mai mari, cele la care am renunțat deja fără să mai las nimic să mă afecteze. Și poate că până la urmă e mai bine astfel.

     În ultimul an traficul din New Jersey s-a dezvoltat intens iar drumul care normal mi-ar fi luat nici treizeci de minute acum îl parcurg în cinzeci. Am parcat în fața blocului și am coborât grăbită. Trebuia să pregătesc câte ceva pentru diseară și petrecerea de bun venit a lui Elijah.
     Elijah a petrecut ultimele noua luni la închisoare pentru evaziune fiscală, a scăpat de curând pentru că băieții au reușit să îi plătească cauțiunea. Am reușit să termin tot ce m-a rugat Jared să pregătesc și am plecat rapid spre locația unde avea loc petrecerea.

     Eram la doar câțiva metri distanță când o Toyota C-HR a trecut cu viteză pe lângă mine lăsând în urma ei doar praf. Nu apucasem să văd decât o parte din numărul de înmatriculare, ceea ce nu mi-a permis să îmi dau seama cine naiba circula cu 100km pe oră într-o zonă de 50km. Am băgat mașina în garaj apoi am folosit ușa din-ăuntru pentru a duce toate consumabilele în bucătărie. Era mult mai ușor așa decât să le car tot drumul prin sufragerie până în partea cealaltă a casei.

     —Ești ultima persoană pe care mă așteptam să o văd aici, am tresărit când vocea aceea subțire s-a auzit pe lângă muzica pe care o ascultam în căști.

     —Emma, ce cauți aici? evident eram puțin șocată pentru că Jared îmi spusese că e plecată din oraș cu noul ei iubit, însă plecata din oraș nu pare explicația valabilă pentru prezența ei aici. Auzisem că Emma și Leah erau cele mai bune prietene acum. Bănuiesc că traumele leagă oamenii mult mai bine acum.

     —Am venit să aduc pe cineva, dar tu?

     —Eu? Cred că este evident, cărăm niste baxuri de energizante în mâini deci cu siguranță nu venisem aici să pictez vreun mural pe perete.

     —Uite Kylie, cred că e mai bine să pleci. Poți să lași totul în garaj și ne ocupăm noi de restul.
      Părea puțin îngrijorată și se tot uita în urma ei de parcă nu voia să văd cine e în sufragerie. Nu că m-ar fi interesat de combinațiile lor, eu ieșisem de mult din gașca asta. Îmi plăcea viață "simplă" și "plictisitoare" pe care o trăiam acum.

     Aș fi vrut să-i spun ceva, aș fi putut să-i spun câte ceva, însă am ales să tac și să rămân indiferentă.

     —Știi ceva, Emma, tu și orice s-ar afla acolo, am spus arătând în direcția în care ea s-a uitat mai devreme, nu aveți decât să ardeți casa din temelii. Jared m-a rugat să duc astea în frigider așa că asta voi face.

     —Ok, a spus și a plecat indiferentă. Nu știu ce voia să obțină însă nu voiam să fac cum își dorea ea. După ce am terminat de descărcat tot deja obosisem și simțeam nevoia de un duș rece ca gheața. Era trecut de șase după amiază însă soarele încă ardea de parcă era ora prânzului.