𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

36~Ai Grijă De Tine

Augustin

   
    Când am ajuns, locul era burdușit cu oameni. Am parcat dubița într-un loc mai ferit și am rămas acolo. Deși Riven mi-a înapoiat mașina, n-am vrut să-mi fac apariția aici cu ea, sau cu oricare altă mașină care m-ar fi putut da de gol.

    După ce am vorbit cu Elijah, m-am asigurat că o să-și țină gura închisă și că nu va spune nimănui faptul că urma să vin aici, sau că eram în viață. În mod general uram atenția și dacă s-ar fi aflat că nu eram atât de mort pe cât se zice, toată atenția care ar fi trebuit acordată cursei ar fi picat în capul meu.

    Am luat șapca de pe scaunul pasagerului și mi-am acoperit capul după care am tras gluga de la hanorac peste și am coborât amestecându-mă prin mulțime.

   Cursele, nopțile pierdute într-o mare de oameni, distracția, roțile mașinilor scârțâind pe asfalt, praful de pe șosele. Toate astea îmi lipsise nespus de mult. În sfârșit simțeam că m-am întors unde îmi era locul.

    Și Kylie îmi lipsea, nu a trecut zi în care să nu mă gândesc la ea, în care să nu vreau să fiu lângă ea și să o protejez. Nu a trecut nici măcar o zi în care să nu mă gândesc că nopțile ei ar putea fi din nou bântuite de coșmaruri iar ea era singură...
    Dar toate astea aveau să ia sfârșit acum.

   Mi-am plimbat privirea prin jurul meu doar că să pice pe amicul meu, Derek, călare peste o tipă blondă. Erau întinși pe capota unei mașini gata gata să se dezbrace și să și-o tragă în văzul tuturor. N-am mai mers mult și imediat ce am intrat în stadion am văzut-o stând singură și privind în gol în fața unui foc ce ardea la câțiva metri distanță.

    Am simțit cum stomacul mi s-a strâns într-un ghem, era atât de aproape și totuși nu puteam face niciun pas înainte spre ea. Am stat pe loc și m-am uitat la ea minute în șir fără să fiu capabil să reacționez în vreun fel. Când în sfârșit m-am hotărât ce să fac, altcineva mi-a luat-o înainte.

    N-am apucat să fac decât doi pași înainte ca un alt tip să își facă apariția pe la spate și să-și înconjoare brațele în jurul ei. În felul în care obișnuiam eu să o fac...Am clipit de nenumărate ori în speranța că imaginea cu ei va dispărea, dar în zadar.

    La dracu.

   Am încercat să privesc în altă parte, dar ochii refuzau să mi se îndepărteze de pe ei. El a apucat-o de umeri și a întors-o cu fața spre el apoi și-a lipit buzele de ale ei zdrobind orice urmă de speranță pe care o mai aveam.

    M-am zbătut atât de mult să rămân în viața în ciudat tuturor încercărilor lui Ian de a-mi pune capăt zilelor. Am îndurat foametea și batjocora unor nenorociți de oameni zile în șir iar singurul lucru care m-a ținut întreg la cap era gândul că într-o zi mă voi întoarce la ea.
    Dar la ce mă puteam întoarce acum când ea a trecut deja peste?

    Cu o ultimă privire la Kylie și noul ei iubit, am plecat.

    Simțeam tot feluri de lucruri în interiorul meu acum și singurul pe care îl puteam recunoaște din toată furtuna asta era furia. Eram nervos deși era normal. Să o văd acum cu altcineva m-a făcut să realizez că facem lucruri pentru oameni care nu ar face același lucru pentru noi. Ea m-a iubit, dar nu m-a iubit îndeajuns, nu cum am făcut-o eu. Și gândul ăsta avea să-mi stea pe cap mult timp de acum încolo.