𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

01~Andrew E Trecut*

 ~Partea Întâi~ 

'Andrew e trecut'

     Zăpada se așterne din ce în ce mai repede pe asfaltul negru al șoselei. Fulgii de nea se lipeau de geamul autocarului iar într-o secundă dispăreau. Respirația mea continua să aburească geamul iar eu continuam să îl șterg pentru a privi peisajul. 

     Pădurea arăta minunat iarna, copacii înghețați iar zăpadă de pe ramurile lor făceau totul să arate ca unul din tablourile marilor pictori. Brusc gândurile mi-au fost invadate de amintirile cu Andrew, care și acum după aproape un an, sunt la fel de dureroase. Îmi amintisem de prima noastră vacanță la cabană, și de primul sărut.

     Un zâmbet mi-a apărut pe buze când amintirile din acea zi au ieșit la iveala, apoi am simțit câteva lacrimi căzând pe obraz.

     Trebuie să mă opresc... 

     Andrew e trecut și doar atât. Mi-am spus și am închis ochii încercând să mi-l șterg din minte. 

     Am revenit la realitate abia când autocarul a tras pe dreapta în parcarea unei benzinării. Asta era șansa mea să iau o gura proaspătă de aer și să-mi eliberez mintea. M-am ridicat de pe scaun încercând să nu o lovesc pe Emma și am pornit spre singura ușă deschisă, cea din mijloc. 

     Eram pregătită să cobor când Augustin Claes s-a oprit pe prima treaptă, blocând ieșirea. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am dres glasul pentru a-i atrage atenția. 

     —Ai de gând să te dai sau ai mâncat sticlă? îi spun când observ că nu are vreo intenție în a înainta. 

     Rânjetul pe care îl avea pe față când s-a întors mă făcea să vreau să îi fac cunoștință cu pumnul meu. Imediat ce m-a văzut, privirea i s-a întunecat și zâmbetul i-a pierit. 

     —Ești obraznică, Kylie. Mă atenționează în timp ce își pune brațele pe bările de siguranță, făcând ieșire imposibilă.

     Avea chef de altă cearta? Eram deja sătulă de ele. 

     —Obraznică? Ai sunat exact ca tataia... acum 10 ani, am continuat după o scurtă pauza. Fă pași, Augustin. N-am chef de tine și glumele tale proaste. 

     L-am împins cât să îmi fac loc să cobor și am sărit cu ambele picioare într-o grămadă de zăpadă trăgând aer adânc în piept. 

     —Andrew ar fi mândru de tine. Brusc am simțit cum mi s-a tăiat respirația. Nu știam dacă faptul că i-a pronunțat numele după atâta timp sau faptul că l-a adus în discuție, m-a șocat mai tare. Cert este că, eram pe punctul de a leșina. 

     —Ce ai spus? M-am întors și am făcut doi pași spre el. Nici să îndrăznești să îi mai pronunți numele, ai pierdut dreptul ăsta acum mult timp. 

     —Fata puternică care ai devenit, a spus și s-a apropiat de mine. Și-a pus mâna pe obrazul meu apoi mi-a așezat o șuviță de păr după ureche. 

     Nu avea de gând să se oprească... 

     —Sunt sigur că i-ar place, a continuat apoi s-a întors spre autocar. Mi-am adunat ultima fărâmă de putere pe care o mai aveam și am trecut pe lângă el. Încercam să îmi abțin lacrimile, încercam să îl urăsc pe Augustin, încercam să uit tot...dar orice aș fi făcut nu puteam.