Fata cu părul de foc (finalizată)

SUSPICIUNI

Acesta îşi apropie buzele de urechea ei şi îi şopti:

-În caz că ai uitat, am tot dreptul să te ating. Încă eşti a mea.

Alexis tresări speriată şi îşi eliberă mâna, dându-se înapoi.

-Nu se poate! Este imposibil! şopti ea speriată.

Îşi scutură capul în speranța că se va trezi lângă prietenii ei. Închise ochii brusc.

Când îi deschise, se trezi în fața uşii vechiului apartament. Deschise uşa. Tocmai se întorcea de la liceu. Era veselă. A avut o zi productivă. Nu s-a certat cu nimeni şi, pe deasupra, s-a ales şi cu două note de 10 la biologie şi chimie. În drumul spre apartament, trecu şi prin piață pentru a cumpara legume. Se gândea să îi pregătească lui Christian o friptura cu legume la cuptor. Oare ce face? O fi ajuns acasă? Îşi dadu o palmă mintală. Nu avea timp să se gândească. Christian va ajunge în curând, iar ea nici nu se schimbase. Îşi căută cheile prin rucsac, dar fără reuşită. Lăsă jos una dintre pungi şi cotrobăi din nou. După ce le găsi, deschise uşa încet, cărând cu ea bagajele. Intră încălțată până în living, dar scapă pungile din mână. Pe canapea zăcea o bluză. O bluză de femeie. Încercă să işi stăpânească ropotul de lacrimi şi urmă traseul format din hainele necunoscutei şi ale lui. Se îndreptă spre dormitor de unde se auzeau gemete. Ridică mâna să deschidă uşa, dar se opri. Dacă deschide uşa, inima ei va fi zdrobită. Dacă nu va deschide uşa, tot ea va pica de fraieră. Îşi făcu curaj şi intră rapid în dormitor. Scena din fața ei o dezgusta total, dar, în acelaşi timp, îi smulgea şi ultima fărâmă de iubire pentru el, iubire ce fu rapid înlocuită cu dezamăgire şi ură.

Îşi reveni imediat din aceea stare, simțiind că cineva o apucă de mână. Îşi dădu seama că încă se afla în sala de biliard. Iar tipul era încă în fața ei, şi tot el fiind cel care îi strânse mâna. Îşi trase mâna rapid şi se uită la el suspicioasă.

-Cine eşti? îl întrebă ea.
-Alexander, încântat ! zise el. Dar se pare că sentimentul nu este acelaşi.
-Mai scuteşte-mă! răbufni Alexis. Care a fost faza cum că încă ai dreptul să mă atingi?
-Cum adică care a fost faza? Atât timp cât încă am ambele mâini unite de corp, am dreptul să ating tot ce vreau. Inclusiv pe tine! zise el rânjind.
-Visează în continuare, băiețaş! Ca să ma atingi trebuie să îți dezinfectezi mâinile ! Iar acum scuză-mă, dar timpul meu este prețios şi nu-l pot irosi cu scame ale societății! zise ea îndreptându-şi umerii, şi se îndreptă spre masa fetelor.

În drumul spre fete, se gândi la sentimentul acela straniu din timpul conversației cu Alexander. A simțit că cineva o urmărea.Trânti bila pe masă şi se uită nervoasă spre ele.

-Plecăm! zise ea.
-Acum?! întrebă surprinsă Christine.
-Nu, Christine! Plecăm peste un secol! Normal că acum! răbufni Alexis. Janelle, să nu îți uiți geanta.

Se îndreptară toate spre ieşirea clubului de biliard. Alexis de abia îşi putea stăpâni furia. Mai aveau puțin până la uşă, dar se pare că norocul nu era astăzi de partea lui Alexis.

-Bună din nou, Xena! o ironiză Alexander. Pleci atât de repede?!

Christine şi Janelle se uitau când la unul când la celălalt.

-Alexis! o preveni Christine.

Ştia că prietena ei statea prost cu nervii. Şi nici nu era momentul şi locul pentru a se dezlănțui. O apucă de mână şi o strânse uşor. Alexis se uită la ea şi îşi trase mana. A înțeles mesajul. Acum spera ca băiețaşul să stea cuminte în banca lui.

-Da, plecăm! Îți trebuie ochelari sau ce?! replică Alexis pe un ton ce nu prea îi conveni lui Alexander. Îşi dadu seama de asta când acesta îşi încruntă sprâncenele.
-Să ştii că da! După ce ți-am văzut ochişorii ăştia, pur şi simplu m-am pierdut în ei.
-Replici răsuflate! Haideți, fetelor. ordonă ea.