Fata cu părul de foc (finalizată)

SĂ MOR! AIA E ROŞCATA??

   -Christine... Te-ar deranja o a doua întâlnire? întrebă el timid.
   -Ăă...Sigur. Mi-ar face plăcere.
   -Poți, te rog, să o iei şi pe roşcată?
   -Nu ştiu ce să zic, Alex. Ea nu e fană întâlniri.
   -Te rog. Vine şi un prieten. Şi nu vreau să se simtă precum a cincea roată! o imploră el.
   -O să încerc să o conving, dar nu promit nimic. Cum îl cheamă pe amicul tău?
   - Andy.
   -Drăguț nume. Păi mai vorbim. Îmi dai un mesaj cu data şi ora întâlnirii!zise Christine observând că deja ajunseră în fața blocului. Mulțumesc pentru că m-ai adus! A fost plăcut.

Alexander doar dădu uşor din cap şi o privi cum ieşea din maşină. Vroia măcar să o sărute pe obraz. Aşteptă trist să audă portiera cum se închide pentru a porni maşina. Dar în loc de asta, o observă cum intră rapid în maşină şi îl pupă pe obraz, ca apoi să o vadă cum fuge în bloc. Chicoti uşor şi porni maşina îndreptându-se spre apartament. Un sentiment de frică i se implantă în subconştient. Andy îl va tăia bucățele că a fost la întâlnire cu Christine. Înghiți în sec. Asta nu e nimic pe lângă faptul că va face pereche cu Alexis. Nu îi va spune. Înclină hotărât din cap, dar starea de frică tot era acolo si nu vroia să dispară. Ajunse în fața blocului şi , pentru o secundă, se gândi să fugă cât mai departe de viitorul uragan. Oftă adânc. Era o idee tâmpită. Nu îi va face nimic. Nu?! Se resemnă şi intră timid în bloc. Se simțea de parcă se ducea la propria decapitare. Deschise uşa timid şi păşi pe vârfuri spre camera lui trecând prin living. Se rugă să nu fie Andy azi acasă.

   -De ce te furişezi? întrebă Andy suspicios  stând în pragul uşii de la bucătărie, cu brațele încrucişate la piept.

Alexander aproape sări în sus când auzi vocea groasă a prietenului său. Se întoarse timid spre el şi începu să se fâstâcească.

   -Păi... se uită el la brunet.
  
Andy îl privi amuzat , cu o sprânceană ridicată. Mereu se bâlbâia când era vorba de vreo fată.

   -E vorba de o fată, nu? îl întrebă el amuzat.

Alexander simți cum i se deschide gura de uimire şi şoc.

   -Ce?! De unde ştii?! Adică...nu, nu e nici o fată! zise el repede.

Îl privi pe Andy cum se abține să nu râdă. Oftă şi începu agitat să dea cu piciorul în masa de lângă el.

   -Bine! Nu te mai uita aşa! Este o fată! Şi e drăguță. Cred! Şi am ieşit azi la o întâlnire.  Mulțumit? îl întrebă el îmbufnat pe Andy.
   -Asta nu explică de ce încercai să te furişezi! Ce ascunzi, amorezatule?
   -Vrei să încetezi? Nu îmi mai spune aşa. Nu sunt îndrăgostit.
   -Minte pe altcineva. Tot nu mi-ai răspuns. Care e faza, de fapt? îl întrebă Andy aşezându-se pe canapea.

Alexander îi urmă exemplul şi îşi trecu nervos mâna prin păr încercând să formuleze în mintea lui nişte fraze cât de cât acceptabile pentru Andy. Ştia că , dacă îi va spune că Alexis şi Christine sunt fetele cu care se vor întâlni, pur şi simplu va refuza. În cel mai rău caz, s-ar alege cu câteva coaste rupte.

   -Păi...Prietena mea mai aduce o fată cu ea. Şi nu vrea să se simtă a cincea roată...se bâlbâi el uitându-se temător spre brunet.
   -Şi ce legătură am eu în toată povestea asta? întrebă Andy suspicios.
   -Păi o să vii şi tu! Ştiu că vrei! Haideee! Deja i-am zis că vii! se milogi Alexander.
   -Dar dacă e din aia lipicioasă, frate? Eu ce naiba fac după? 
   -Nu o să fie. A zis că îşi aduce prietena cea mai bună. Dacă Christine e drăguță, şi tipa o să fie.

În următoarea secundă, îşi puse mâinile la gură. De ce naiba i-o fi spus numele? Andy se uită la el nedumerit.

   -Ce nume ai spus?
   -Ăă...Carol...Da, Carol.