Fata cu părul de foc (finalizată)

COŞMARUL

Se auzi telefonul din living. Se îndreptă nervoasă şi răspunse.

-Ce e ?? răbufni ea.
-Să înțeleg că te gandeai la mine? se auzi în receptor vocea puternică şi răguşită a unui bărbat. Acesta chicoti uşor, dar Alexis rămase blocată. Vocea asta...

-Alexander, ai 5 secunde să îmi spui de unde ai numărul meu! zise Alexis nervoasă.
-Bună şi ție, prințesă! Cum o mai duci? Bine? Sănătoasă? începu el să o ironizeze.
-De unde ai numărul, Alexander? îl întrebă ea din nou.
-Haide, pisi! Nu mai contează oricum! Pur şi simplu, am numarul. Eu...tu...cafea...luni!
-Eu...nu..interesată! Deci...Pa!
-Stai! Nu închide!
-Ba o să închid! Nu ştiam că sunt obligată să vorbesc cu tine.
-Ştiu unde înveți, ştiu unde stai. Aş putea să te urmăresc! începu el să râdă.
-Poți să fi şi umbra mea că nu mă impresionezi! Nu îmi este frică de tine!
-De mine nu ! Dar de el da! zise el serios.
-Destul! Nu o să îți mai ascult tâmpeniile.
-Nu ai să închizi! Nu până nu auzi ce am de spus!
-De ce te-aş asculta pe tine? Am lucruri mai....
-E cu ochii pe tine, Alexis! o întrerupe el. Ai grijă ce faci!

Alexis închise telefonul nervoasă.
- Care el? Ce pisici?! Ce dobitoc! Auzi la el! Să îmi fie mie frică! Niciodată! Perfect! Acum vorbesc şi singură!

După ce se băgă în pat, încercă să îşi găsească locul pentru a dormi. Se foi in pat până când o luase somnul.

-Alexis! Trezeşte-te! Haide, iubito!
-Nuu! Mai vreau nani! începu ea să mormăie sub perna.
-Nu vrei să te trezeşti? Bine, bine. Atunci tu nu o să papi clătite, chicoti el.

Alexis vru să cedeze rugămințiilor şi să se dea jos din pat, dar era atât de cald....şi ei îi era atât de somn. Încă 5 minute. Nu o să moară Christian din atât. Tocmai când ațipise, simți cum salteaua patului se lasă în jos, iar în secunda următoare nările ei erau mângâiate de un miros plăcut de ciocolată. Se gândi că visează şi ignoră mirosul divin.

-Mmmm...cât de bună e! O, Doamne! Curcubeu pe cerul gurii! Se auzi vocea lui Christian.

Se mustră în gând pentru slăbiciuniile ei ,atât pentru ciocolată, cât şi pentru Christian. Scoase puțin capul pentru a inspecta zona şi îl surprinse cum muşca cu poftă din clătită, iar în colțul gurii avea urme de ciocolată. Observă apoi cum privirea lui se intersectează cu a ei şi atunci îi picase fisa. Se amuza pe seama ei.

-Prințesa mea vrea clătită? o întrebă el şi primi drept răspuns o afirmare frenetică din cap.

Îi întinse clătita lui şi aşteptă ca ea să se ridice şi să muşte din ea. Dar imediat cum muşcă din ea, îi rămase ciocolată pe bărbie şi pe buze. Christian se uită la ea şi chicoti. Lăsă clătita pe farfurie şi se apropie de ea.

-Ştrengăriță mică, mereu te murdăreşti! Uneori cred că o faci intenționat.

Alexis îşi încruntă sprâncenele, fiind nemulțumită de afirmația precedentă.

-Nu este adevărat! Nu o fa...

Fu întreruptă de limba fierbinte a lui Christian, care "curăța" ciocolata. Îi puse mâinile pe umeri şi o împinse uşor pe spate. Se puse deasupra ei şi începu să o sărute. Îi luă buza de jos între dinți şi trase încet de ea, scoțind un geamăt înfundat de la Alexis. Începu apoi să i-o cuprindă între buzele sale şi să i-o sugă delicat. Alt geamăt. Îşi trecu în cele din urmă limba peste buzele ei cerând permisiunea de a cerceta acel locuşor călduros şi moale. Alexis îşi deschise buzele şi imediat limba lui pătrunse în gura ei. Porni un joc al dominației, în care îi cercetă fiecare colțişor al gurii ei. Începu să o sărute din ce în ce mai apăsat. Alexis simți cum tot corpul ei deveni moale precum un jeleu. Întrerupse sărutul mai mult din nevoia de oxigen. Christian se ridică şi îşi dădu tricoul jos. Alexis se roşi şi închise ochii. Când îi deschise, în jurul ei era întuneric. Doar întuneric. Se ridică de pe jos şi observă că poartă costumul ei de luptă. Ce naiba?!

-Tot mică şi neajutorată eşti! Ține minte: doar eu am dreptul să te ating! se auzi o voce puternică, urmată apoi de un râs răutăcios şi plin de venin,ce îi provocă fetei fiori pe şira spinării.

Îl observă apoi pe Christian venind spre ea. Purta un costum asemănător cu al ei, dar privirea îi era de gheață. Acesta se opri când între ei nu mai exista nici o distanță şi începu să o mângâie pe obraz, coborând apoi spre gât. O mângâie încet, dar după câteva secunde, Alexis simți cum mâna lui se strânge precum menghina în jurul gâtului ei. Simți cum se sufocă şi începu să se zbată sub privirea ce practic îi îngheța sufletul.

-Nuu! Dă-mi drumul! reuşi ea să articuleze câteva cuvine.

Dar fără speranță. Observă cum acesta îşi duce cealaltă mână la spate de unde scoate un cuțit. Il băgă ei în abdomen şi începu sa-l răsucească. Alexis începu să tipe şi simți cum cuțitul iese din ea ca apoi, cu o ultimă fărâmă de viață, să-l vadă pe Christian cum se înjunghie singur.

-Nuuuu!

-Nuuu! se trezi ea țipând. Fața ei era acoperită de bobițe mici de apă, iar tricoul de pe ea era ud. Îşi trecu mâna peste frunte şi oftă. Doar un coşmar.
Se dădu jos din pat şi se îndreptă cu paşi mărunți şi apăsați spre baie. Se privi în oglindă. Fața ei era palidă, iar ochii lipsiți de strălucire.

-De ce nu mă laşi în pace? De ce? Se trezi ea țipând la reflexia din oglindă.

Începu să dea cu pumnii în perete.

-Tu m-ai înşelat! Tu m-ai rănit! Tu mi-ai sfărâmat sufletul în mii de bucăți! Doar tu, nenorocitule! De ce nu mă laşi în pace?

Pe obraji îi alunecau lacrimi fierbinți. Destul! Nu merită nici măcar o lacrimă din partea ei. Se ridică de pe gresia rece şi se spălă pe față cu apă rece. Intră din nou în dormitor şi se uită la ceas. 04:25. Perfect! Oricum trebuie să se pregătească pentru facultate. Se puse în fața laptop-ului şi îl deschise. Într-o oră termină tema dată de profesoara şi intră în baie pentru un duş suedez. Avea nevoie de unul. Nu a mai avut un coşmar de 2 ani. Trebuia să îşi limpezească gândurile. După duş, marea problemă! Veşnica, de fapt! Cu ce să se îmbrace astăzi? Alese rapid nişte blugi skinny de culoare neagră, un top alb, bocancii negri şi o geacă neagră. Îşi lăsă părul desfăcut pe spate. Pentru machiaj , optă pentru un tuş negru, ruj roşu şi era gata. Păşi în bucătărie, deschise frigiderul şi luă câteva batoane , pe care le îndesă în geantă. Mai avea la dispoziție 30 de minute. Înhață rapid laptele şi cerealele şi le amestecă într-un bol. Din câteva înghițituri termină tot. Spălă bolul , luă geanta, cheile de la maşină şi telefonul şi fugi spre ieşire. Fir-ar! Maşina a rămas la facultate. Se pare că astăzi vor merge pe jos. Încuie uşa şi coborî scările în grabă. Ajunse în dreptul apartamentului Christinei şi tocmai când să sune la uşă, aceasta se deschise, făcându-şi apariția blondina.

-Punctuală! spuse Christine.
-Punctuală şi superbă! râse Alexis.
-Nu uita modestă! Asta este cel mai important.
-Adică , după ce că sunt superbă şi deşteaptă, mai sunt şi modestă! Hai, dă-mă naibii, că-s perfecțiunea întruchipată! începu Alexis.

Christine se uită la ea şi dădu din cap dezaprobator.

-Ce e ? Ce am zis? se apără Alexis. E vina mea că Dumnezeu a turnat toate sticlele când m-a creat ?!
-Corect! Tu nu ai nici o vină că vorbeşti în continuare. E vina mea că îți dau apă la moară! o mustră Christine.
-O, nu! Te rog, nu începe ! Este încă dimineață! Nu am chef de zicalele tale. se plânse Alexis.

Începură amândouă să râdă. Mai aveau puțin până la facultate.

-Hei, Lex! Crezi că şeful o să ne cheme astăzi?
-Nu ştiu, Chris! Sper că da. Iar dacă nu, luăm şi băieții şi îi facem o vizită lui Damon. Plus că am chef de acțiune! îi făcu Alexis cu ochiul.

Când ajunse în dreptul facultății, Christine o apucă pe Alexis de mână şi o strânse tare. Alexis se uită la ea nedumerită.

-Chris, eşti bine? o întrebă ea îngrijorată.

Christine ridică mâna în față. Alexis se uită în direcția arătată de prietena ei, dar rămase şi ea blocată.

-Chris, ăla e...?!
-Aha...