Fata cu părul de foc (finalizată)

PETRECEREA

Damon începu să râdă până când fetele ieşiră din maşină, intrând în incinta facultății. Aveau amândouă aceleaşi ore, ca şi restul găştii. Se întâlniră toți la intrarea în sală, salutându-se între ei. Orele se desfăşurară întru-un ritm lent, făcând-o pe Alexis să îşi dorească să fi fost acasă, pe canapea, vizionând un film de groază. În pauza de la ora 13 porniră toți, aproape fugind, spre cantină. Le erau foame, iar Alexis simți că o va lua razna doar uitându-se la coada infinită formată din studenți. Erau deja de 5 minute în şirul interminabil şi constată că nu înaintau deloc. Ieşi din rând şi porni nervoasă spre cea sau cel care , din câte se pare , pornise acest incident.

-Nu îmi place! Şi nici nu o să mănânc aşa ceva! Nu aveți ceva comestibil? întreba tânăra revoltată.
-Domnişoară, vă spun pentru a zecea oară. Blocați rândul! Ce avem, asta mâncați . Cu toțiii! zise bucătăreasa.

Fata pufni pe nas şi o privi mirată pe bucătăreasă cum se dădu înapoi şi începu să chicotească. Observă apoi cum şi cei din spatele ei se dădură înapoi. Îşi întoarce capul spre bucătăreasă.

-O să vorbesc cu directorul! Asta nu-i mâncare! zise din nou studenta.
-Natasha! se auzi o voce uşor enervată şi simți o respirație rece în ceafă.

Se întoarse brusc şi dădu cu ochii de o Alexis foarte nervoasă. Făcu un pas înapoi şi afişă un zâmbet superior.

-Destiny! zise Natasha.
-Panaramă! zise Alexis, vizibil iritată de faptul că Natasha ştia cel de-al doilea prenume al ei.
-Destiny, nu mă confunda cu tine! începu Natasha să râdă .
-Natasha, sunt surprinsă că ai putut scoate aşa ceva pe gură. Am crezut că creierul tău a luat vacanță. Dar la cât de mult l-ai folosit, zici că este nou nouț! replică şi Alexis.
-Ştii ceva,Destiny? Nu o să mă supăr că vorbeşti atât de mult, atât timp cât nici tu nu te superi că nu te ascult.

Alexis se enervă atât de tare încât se roşi toată la față şi îşi strânse pumnii. Brusc începu să râdă şi dădu uşor din cap.

-O, Sasha ! Tu te rătăceşti mereu în gânduri...este un teritoriu necunoscut pentru tine!
-Destiny...
-Taci, Sasha! Este timpul ca oamenii să vorbească! o întrerupe Alexis. Mi-am irosit timpul vorbind cu ...tine. Dispari din fața mea! Nu îmi mulțumi pentru insulte, a fost placerea mea. O, şi înainte să pleci ,poate ai vrea să scoți cuțitul din spatele meu! Sigur o să ai nevoie de el! îi zise Alexis făcându-i cu ochiul.

Natasha se îndepărtă cu coada între picioare dorindu-şi sa intre în pământ de ruşine. O ura pe Alexis din tot sufletul. Panarama tâmpită cu aere de şefă! Ieşi nervoasă pe uşa cantinei lăsând în urma ei râsete şi aplauze destinate lui Alexis. Aceasta îşi alese mâncarea prima fiind astfel răsplătită pentru faptul că a scăpat bucătăreasa de chinul de a-i da Natashei explicații la infinit.
Se îndreptă apoi spre masa unde mâncau de obicei. Alexis savura în linişte pieptul de pui, râzând din când în când la câte o glumă de a lui Xander. Îşi mută apoi privirea spre Christine. Zâmbea şi încerca să râdă cu gura plină de salată. La un moment dat, se înecă şi bău repede sucul din fața ei. La faza asta, toți erau cu mâiniile pe stomac, iar Adam, de la atâta râs, căzu de pe scaun, alimentând astfel şi mai mult starea de spirit a celorlalți. Alexis chicoti uşor şi îşi continuă savuratul puiului. Nu ar fi rezistat fără prietenii ei. Mereu i-au fost alături indiferent de situație. Dintotdeauna a presupus că destinul i-a unit pe toți. Fiecare cu câte o poveste tristă în spatele acelor măşti de voie-bună. Xander şi Adam au fost la un orfelinat încă de la vârsta de 2 ani. Părinții lor i-au abandonat fără să se gândească la bietele suflete. Zi de zi erau bătuți, iar dacă plângeau, erau închişi într-o cutie mică de fier, unde stăteau şi 2 zile fără să mănânce. Nemaisuportând acest fel de tratament,  cei doi frații au fugit la vârsta de 6 ani, colindând străzile timp de un an de zile, asta până când, din întâmplare, i-a găsit Damon. I-a luat în grija lui, oferindu-le un acoperiş deasupra capului şi mâncare. Părinții lui Jay decedaseră în urma unui accident de maşină. A fost luat în grijă de părinții Christinei, care îi erau rude. Ea...ei bine, la ea a fost diferit. Nu şi-a cunoscut tatăl niciodată, iar mama ei a fost răpusă de cancer pulmonar. Damon, fiind un prieten apropiat de-al mamei ei, i-a fost încredințată lui. A învățat-o cum să se apere, cum să ucidă. În timpul antrenamentelor, s-a împrietenit cu Xander şi Adam. Christine era singura care avea o viață tipică unei adolescente. Erau prietene încă de la grădiniță. Iar când a apărut şi Jay în peisaj, au format o gaşcă unită. Tot ea i-a dus la locul de antrenament, stârnindu-la astfel interesul. Luă o gură din sucul din fața ei şi îi privi din nou.