Fata cu părul de foc (finalizată)

JOACA

-Tu eşti Alexis, nu? Eu sunt Roseline. O să stăm amândouă într-o cameră. O să fim prietene! Şi o să ne împletim părul ! Şi o să facem fursecuri. Şi o să...
-O, Doamne! Şi eu care credeam că eu vorbesc mult...o întrerupse Alexis.
-Şi tu vorbeşti mult? Ce tare! spuse entuziasmată Roseline. O să probăm multe rochițe. A cumpărat Andy de toate. Şi pantofi şi farduri...Ooo! De abia aştept! O să fim cele mai bune prietene!
-Prietene??
-Da, prietene. Nu vrei ? se întristă blonda ca imediat după să zâmbească şi să sară în pat. Eu vreau. O să fim bune prietene. Aaaa...ştiu. Vrei să ne spunem secrete? Eu primaaa!
-Roseline, uite...Nu mă înțelege greşit, dar eu nu prea am chef de vorbă.
-Atunci de ce vorbeşti? îi zâmbi micuțul curcubeu ca după să o analizeze atent. Te-am mai văzut undeva...Ştiu! țipă ea încât o făcu pe Alexis să tresare. Erai la o cafenea cu tipul ăla drăguț. E iubitul tău?
-Cee? Nu! Îți place de Adam? rânji ea când observă cum blondina se roşeşte. Iar eu nu am iubit.
-Dar Andy a zis " Am o iubită roşcată. E precum un pui slăbănog". L-am auzit eu în bucătărie.
-Ce a zis?? Aaandyy! strigă ea.

Auzi nişte zgomote în bucătărie si apoi nişte paşi. Aproape bufni în râs când îi văzu pe cei doi bărbați cum erau cât pe ce să dărâme uşa.

-Unde arde? vorbiră amândoi în acelaşi timp.
-Ce arde? țipă Roseline. Ați dat foc la ceva? O să murim ! Şi eu nu am apucat să-l sărut pe Adam!

Blonda îşi dădu seama de ultima perlă scoasă şi îşi acoperi gura cu mâinile. Toți o priviră uimiți. Iar Alexis îmcepu să rânjească.

-Îți place de Adam! Îți place de Adam ! începu ea să o tachineze.
-Ba...nu...se bosumflă micuța blondină. Nu mai minți! Ție îți place de Andy! Ție îți place de Andy!
-Ba ...nu! se uită spre uşă ruşinată şi îi observă pe cei doi cum le priveau amuzați.

Roseline nu îi băgă în seamă şi începu să sară în pat mişcând-o şi pe Alexis.

-Voi la ce vă uitați, maimuțoilor? se strâmbă Alexis.
-Daa! La ce vă uitați, maimuțoilor? o copie şi Roseline.

Cei doi se priviră unul pe celălalt şi îi bufniră râsul. Alexis se enervă şi aruncă cu o pernă în ei, stârnindu-le şi mai mult râsul.

-Nu aveți altceva de făcut, capete de smoală? le arătă ea degetul din mijloc.
-Daa. Nu aveți altceva de făcut, monştrii subacvatici? o copie şi Roseline şi aruncă cu perna în ei, scoțiindu-le limba.
-Roseline...îi şopti Alexis la ureche.
-Hmm...
-De ce mă imiți? de data aceasta Alexis îi țipă în ureche.
-Aaauuu. Urechea mea...se plânse blonda. Frățiorule, sângerează? îi arătă ea urechea lui Andy.
-Nu, micuțo. Noi mergem să pregătim masa.

După ce băieții ieşiră din cameră, Alexis o privi pe blonda care stătea cu spatele la ea şi i se păru că îi aminteşte de Christine. Ei bine, o Christine mai jucăuşă.

-Roseline...Nu am vrut să țip. încercă roşcata să se scuze.

Aproape făcu infarct când Roseline se întoarse rapid cu fața spre ea afişând un zâmbet de milioane.

-Aa...aia? A trecut. Uite ce am făcut! îi arătă ea 2 brățări colorare şi subțiri. Le-am făcut acum! Hai să îți pun una la mână.

Alexis o lăsă să îi lege în jurul încheieturii brățara împletită şi o privi cu atenție. A ei avea mai multe culori. Îşi mută privirea spre brățara neagră întinsă de blonda.

-Îmi legi şi mie brățara? Te rog?

Alexis doar încuvință din cap şi îi legă şi ei brățara.

-Ce sunt astea? Şi de ce a ta e neagră? o întrebă atent Alexis.
-A mea e neagră pentru că eşti tu. Tu ai luat puțin din mine şi eu am luat puțin din tine. Şi sunt brățările prieteniei. Suntem prietene, nu? o întrebă blonda plină de speranță.

Alexis o privi atent şi şovăi puțin. Tipa asta o făcea să se simtă...vie. Să se simtă...exact precum un copil. Şi cu Christine era aşa, dar parcă Roseline avea ceva special. Privi brățara şi o atinse. Îşi ridică capul şi îi zâmbi blondei.

-Prietene.

Roseline țipă de fericire şi se aruncă deasupra ei. Începură amândouă să râdă şi să vorbească despre desene animate ca într-un final Alexis să o lase pe Roseline să îi împletească părul .

-Şiii....Gata! spuse blonda dându-se în spate pentru a-şi admira capodopera.
-Acum pot să mă uit? o întrebă Alexis entuziasmată.
-Da. Hai! Uită-te! o încurajă Roseline.

Alexis se întoarse cu scaunul spre oglindă şi zâmbi uşor. Părul îl avea desfăcut, dar de la frunte porneau mici codițe lungi de vreo 5 cm, care păreau lipite de piele. Nu apucă să se admire că simți o palmă în cap.

-Leapşa! chiui Roseline fugind spre living.

Alexis începu să râdă şi se ridică de pe scaun pornind în căutarea blondinei.

-La maasă! se auzi vocea lui Andy.

Alexis intră în living şi tocmai când să intre în bucătărie, observă pe un raft al bibliotecii o poză cu Andy. Îşi întoarse privirea spre bucătărie şi , cum nimeni nu venea, păşi timid spre raft. Luă poza în mână şi zâmbi uşor. Poza îl înfățişa pe Andy îmbrăcat la costum, cu părul uşor ciufulit şi cu nişte ochi pătrunzători. Atinse cu un deget obrazul şi apoi contură buzele. Cât ar fi vrut să le guste! Nici ea nu ştia de ce, dar nu îi putea rezista. Era parcă un magnet care o atrăgea cu o viteză care o speria. Nu vroia să se îndrăgostească din nou. Nu vroia să sufere din nou. Scăpă poza pe jos când simți două brațe puternice şi calde cum se încolăceau în jurul taliei sale. Simți un fior de electricitate cum îi străbătură tot corpul şi sângele cum începea să îi fiarbă în vene. O gaură neagră amenința să îi spargă stomacul, iar faptul că îi simțea tot corpul lipit de al ei nu ajuta cu nimic. Simți cum gura lui îi sufla aer cald pe ceafă, iar dacă el nu o susținea, acum zăcea pe jos. Aproape tremură când buzele lui îi atinse pielea fierbinte şi simți cum ia foc. Nu mai conştientiza nimic. Vroia doar să îi simtă respirația. Să îi simtă bătăile inimii. Era terifiată de felul cum corpul ei răspundea fiecărei atingeri. Prea rapid. Fără să îşi dea seama, brunetul o întoarse cu fața spre el. Îi putea observa ochii brunetului cum strălucesc,cum poftesc . Inchise ochii când acesta îşi apropie fața , sprijinindu-şi fruntea de a ei. Îi simți respirația fierbinte pe piele ca imediat după să îi simtă buzele umede peste ale ei. Dar nu durară decât trei secunde. Trei secunde care nu îi ajungeau. Vroia mai mult. Sufletul şi corpul ei aproape țipară când Andy întrerupse contactul. Îşi deschise ochii şi îl observă rânjind.

-Masa este gata.

*Nota autorului*

Hei, lume. Mulțumesc din suflet pentru cele 600 de vizualizări. Nu aveți idee cât de mult mă bucur. Sunteți toate minunate. Îi dedic acest capitol unei persoane minunate, de fapt doua persoane. Că-s eu a naibii şi pun 2. :)) prima este DanaBantas de la care am primit nişte sfaturi excepționale. Chiar nu ai idee, scumpo, cât mi-am dorit puțină critică. A doua persoană, cea mai importantă pentru mine, rozalia2015 . Îți mulțumesc din suflet pentru susținere şi pentru că îmi luminezi ziua. Aşa cum ți-am promis, 2 capitole. Acesta este cam scurt dar merge. Mulțumesc pentru idei! Vă pup, fetelor!
Hai că am scris destul.

Multuu :*
Sienna vă pupăceşte.