Asasin personal (BoyxBoy)

doi

-Cum...? Ești minor? Ești cel mai bun asasin din țară!!

Pufnesc amuzat și-mi pun picioarele pe birou, obținând o încrintătură din partea sa. Încep să mă uit prin încăpere și observ câteva tablouri interesante, dar mi se întoarce stomacul pe dos. Nu mi-a plăcut niciodată arta.

-Dacă asta ți se pare ironic... Nici nu mai zic. Apropo, ori sunt eu prea obișnuit cu drogurile ori aveți nevoie de ceva mai puternic.

Zic și-mi mut atenția pe el. Se uită uimit la mine, dar mă aprobă. Îi dau eroare și fără să vreau, o nouă performanță.

-Numele tău?

Mă întreabă pe un ton cât se poate de confuz și curios. Îmi dau ochii peste cap și mă las pe spate. Picioarele mele se întorc la locul lor de pe birou, dar Vince nu mai zice nimic legat de asta.

-J. A. C. K. Jack. Două informații dintr-un foc, seamănă ci crimele pe care le fac, doi cu un glonț.

Mă aprobă, dar înghite în sec după ultima parte ceea ce mă face să pufnesc. E ușor să devi asasin, ai nevoie doar de... O viață de căcat.

-Părinții tăi?

Am impresia că nu știe ce înseamnă "identitate confidențială". Cum ar fi să-i zic cine sunt părinții mei? Cred că mi-ar râde în nas și m-ar acuza că mint, dar aș zice adevărul.

-Prea multe întrebări, nu-mi place.

Acesta pufnește pe nas, dar mă aprobă. Cred că e conștient că-l pot omorî și cu mâinile goale, deci n-ar trebui să mă enerveze.

Se ridică de pe scaun și-mi face semn să-l urmez. Ieșim pe ușile gigantice și urcăm scările din capătul holului. Trecem pe lângă ușa cu denumirea " Camera Șefului " și ajungem în fața unei alte uși, cu numele ingenios "Camera asasinului". Intrăm, iar respirația mi se taie. Locul ăsta e mai scump decât existența mea, ce naiba?

-Aici vei sta, are baie proprie, iar masa o vei lua alături de toți, îți voi arăta unde este.

Îmi explică situația, iar eu aprob. Închide ușa, dar rămân cu o singură întrebare... Merg la șifonier și rămân mască când îmi văd hainele. Au aflat unde locuiesc... Impresionant.

Mă îndrept spre pat și rămân plăcut surprins când simt cât de moale este... Îmi aduce aminte de acasă... Adevărata mea casă. Verific ușa să fie încuiată și merg să fac un duș. Ce pot spune, norocul meu este că am mai multe seturi de haine pentru asasinul din mine.

Îmi schimb hainele și mă simt mult mai bine, acum că nu mai am sânge pe mine. Aud un ciocănit în ușă și-mi pun masca pe față, iar mănușile pe mâini. Deschid ușa, iar în fața mea apare chiar Vince.

-Tu nu te îmbraci în ceva mai... Uman?

Mă întreabă confuz, iar eu dau negativ din cap. Îmi face semn să-l urmez și închid ușa în spatele meu. Coborâm la parter și intrăm într-o sală destul de mare, în mijlocul căreia se afla o masă lungă. Vince îmi face semn să mă așez lângă el, iar eu așa fac.

Cineva deschide televizorul pe știri, iar primul lucru pe care-l văd este titlul "Mezinul familiei Lopez a fost declarat oficial mort". Înghit în sec, dar mă prefac că n-am văzut ce scrie.

-Dați mai tare!

Ordonă Vince și-mi vine să-i bag furculița în gât. Încep să mănânc în timp ce-n fundal auzeam:

" Timp de 6 ani a fost căutat, iar acum, poliția, s-a decis că, cel mai probabil, e mort de mult timp. Cel mai mare dintre frați, Alex, are un mesaj pentru el.

Alex: Frate, sper că ești bine acolo unde ești."

-Sunt miliardari, sigur au tot ce le trebuie.

Îl aud pe unul, dar norocul lui este că sunt obosit. N-am chef să mai cert cu ei chiar din prima zi, deci prefer să vorbesc civilizat.

-Banii nu sunt tot de ce ai nevoie în viață... Mai ai nevoie și de... Alte chestii.

Zic pierdut și continui să mănânc. Primesc o privire ciudată de la Vince, dar nu comentează. Banii nu sunt tot, iar eu sunt persoana potrivită care să vorbească despre asta.

-Poți să te lupți și fără arme?

Vorbește un om de-al lui și pufnesc amuzat. Mai iau o înghițitură de mâncare și-mi întorc capul spre el.

-Mâinile sunt cele mai puternice arme, dar nu cred în cuvinte, ce zici?

Acesta îmi zâmbește și-mi spune că după masă, iar eu aprob. Să vedem ce pot face, chiar sunt curios.

"Vicepreședintele a fost găsit mort în propia casă, împreună cu paznicii săi. Nu s-a găsit nicio urmă despre atacator, dar putem spune că este a 5-a crimă de genul din ultima lună"

Zâmbesc la auzul vorbelor reporterului, dar tot nu mă mulțumește. Vince se uită la mine și parcă vrea să vadă dacă eu sunt responsabil de astam

-Tu...?

Îi aud întrebarea și zâmbesc în colțul gurii, deși știu că nu vede. Mă uit la el și aprob cu o mișcare din cap.

"Autoritățile susțin că vinovații sunt membrii unei mafii... "

Strâng masa în mâini și încerc să nu fac o criză de nervi. Dacă nu au găsit toate crimele, e ok, dar să dea vina pe altcineva, nu-mi place. Totuși, n-o să fac nimic pentru a le demonstra că greșesc, acesta poate fi modul lor prin care vor să mă prindă.

***

Aș dori să menționez că:

1. Povestea e scrisă într-un mod mai simplist.

2. Jack a mâncat cu ei, ascunzându-și fața cu pălăria și având mască, mai mereu, pe față.

Vă salut!