Asasin personal (BoyxBoy)

zece

-Dacă mai faci și cea mai mică mișcare, îți tai capul. Dă-te de pe mine!

Zic printre dinți și-mi duc o mână spre pumnalul de la brâu, dar nu apuc să-l iau că mă prinde de încheietură. Îmi zâmbește, dar nu mă impresionează. Îmi scoate toate armele, iar când zic toate, păi toate. De unde știe unde le țin?

Scoate o bandă adezivă și mă leagă la mâine. Deja nu-mi mai place ceea ce se întâmplă. Nu-mi plăcea nici înainte, dar acum cu atât mai puțin. Începe să vă sărute pe piept, apoi îmi dă jos blugii. Ok, până aici a fost. Eu nu mi-am dat consimțământul pentru asta.

Încerc să-l dau de pe mine, dar nu reușesc. Își pune un picior între ale mele și-mi ține cu o mână mâinile deasupra capului. Știi ceva, de ce-i mai trebuie copii? Îi dau un genunchi între picioare, reușind să cobor din pat. M-am îmbrăcat cât de rapid am putut, iar acum aștept să-și revină. E atât de patetic.

-De ce ai făcut asta?

Mă întreabă de parcă nu-i evident. Îl privesc ironic în timp ce coboară și el din pat. Face un pas spre mine, dar cred că înțelege și el ce s-a întâmplat.

-Îmi pare rău... Eu... Jack, chiar te plac, ba chiar mai mult. Voiam doar să-ți arăt...

Începe să vorbească, iar cuvintele sale mă fac să râd. Mă place? Mă iubește? Ce dracu? Asta nu e iubire! Îmi încordez mâinile pe lângă corp și inspir adânc. 8l

-Să-mi arăți ce? Pula ta? Sau voiai să mă trimiți în trecut? Mai mult ce? Mă iubești? Ai impresia c-o să te cred? Dar ai dreptate, mă iubești atât de tare încât ai vrut să-mi arăți cum mă viola tata, nu? IEȘI!

Vorbesc fără să-mi dau seama, dar nu regret niciun cuvânt. Se uită la mine șocat, dar nu-mi pasă ce crede. Nu mai vreau să-l văd. E chiar atât de idiot? Posibil să fie și mai mult de atât.

-Jack, eu...

Își înghite cuvintele și pleacă, fără să mai spună ceva. Încui ușa și mă arunc în pat. Încep să plâng, ăsta e singurul lucru pe care-l pot face. Vreau să mor. E atât de greu? De ce trebuie să trăiesc chiar și atunci când viața e un căcat cu ochi. Am camera plină de arme, dar nu mă pot sinucide.

Mă urăsc atât de tare! Mă urăsc că, cel mai probabil, m-am atașat de el, măcar puțin, iar acum mă simt trădat, deși n-ar trebui. Mă urăsc pentru că încă exist. Nu puteam să mor, primind un glonț în cap? Vreau la frații mei, ei sunt singurii care m-au ținut în viață până am fugit.

Strâng cearceaful în pumni și-mi afund capul în pernă. Fuck! Până și patul miroase a el. Mă ridic și încerc să mă calmez. Îmi iau alte haine pe mine, unele comune și care să nu strige "Jack, asasin".

Cobor pe geam și sper să-mi poată da Will sau Max un sfat că altfel voi turba aici. Le trimit mesaj că treg pe la ei și subliniez că e URGENT. Nu-mi place să-mi spun problemele, dar chiar nu mai vreau să dau cu ochii de el. Poate chiar voi renunța să mai lucrez pentru Vince și mă voi întoarce la ce făceam și înainte.

(***)

Bat la ușa lor, dar nu durează mult până îmi desxhide Max ușa. Poate e 3 dimineața, dar ei oricum nu prea dorm, deci n-am deranjat prea tare. Intru și-mi fac semn să mă așez pe canapea.

-Ai plâns?

Dau afirmativ din cap la întrebarea lui Will. Îmi aduce un pahar cu apă, pe care-l dau instant pe gât. Aveam nevoie de asta. Inspir adânc, dar nu zic nimic.

-Ești bine?

Opusul răspunsului de mai devreme, adică umuk negativ. Max își pune mâna pe fruntea mea de parcă ar vrea să vadă dacă am temperatură. Mă uit la el confuz, iar acesta ridică din umeri.

-L-ați văzut pe tipul ăla cu care am fost în mașină? Lucrez pentru el. Prostul mă place, iar aseară a vrut să mă violeze. Idei?

Cred că se așteptau la orice, dar nu la asta. Fac schimb de priviri și par îngroziți. Poate pentru că eu sunt așa calm, dar am avut timp să urlu destul prin pădure. Alt motiv chiar nu văd.

-Te place? La modul ăla? A vrut să te violeze? Ești un magnet pentru... Orice fel de chestie ar fi asta.

Spune Max și sincer, chiar îi dau dreptate. Sunt un magnet pentru toate tâmpeniile astea. Aș denumi a fi o chestie dubioasă, dar e un fel de jignire asupra lor, fiind împreună, deci prefer să tac.

-Cât de departea a ajuns?

Îngheț la întrebarea lui Max și-l aud pe Will cum îl ceartă. Singura chestie traumatizantă este că-mi aduc aminte de tata și cum mă viola de față cu mama, iar aceasta nu făcea nimic, ci doar zâmbea și râdea de faptul că nu mă pot apăra.

-Întrebarea mea e alta. Rămân să lucrez pentru el sau plec?

Decid să trec la subiect. Aceștia se uită unul la altul și parcă se consultă din priviri. Superb, măcar ei să fie fericiți dacă eu merg dintr-o tragedie în alta.

-Dacă m-ai poți da ochii cu el, rămâi, dar nu știu cât de bine îți poate face.

Vorbește Will și-l aprob. Mă ridic de pe canapea și merg spre ușă, dar cineva mă prinde de braț, așa că mă întorc spre ei.

-Mai rămâi puțin. Vreau să te mai întreb și eu ceva.

Spune Max, dar nu-mi place tonul folosit. Ceva îmi spune că nu-mi va plăcea ce urmează să mă întrebe.