Asasin personal (BoyxBoy)

cincizeci și unu

Se urcă pr mine, fără să rupă sărutul. Îl trag mai aproape de mine, bucurându-mă de căldura corpului său. Bucurându-mă de tot ce se întâmplă acum.

-Ai vrea să schimbăm puțin poziția?

Dau afirmativ din cap și-l sărut din nou. Se ridică de pe mine și-și dă jos boxerii, privirea mea poposind pe erecția sa. Se apropie de urechea mea, simțindu-i respirația fierbinte pe gât.

-Pune-te în patru labe.

Îmi șoptește la ureche și mă mușcă de lobul urechii. Se ridică în genunchi, așteptând să fac după cum a spus. Mă așa cum dorește, fiind curios să văd ce vrea să facă. 

Își pune mâinile pe fundul meu și simt cum îmi îndepărtează fesele. Îi simt respirația fierbinte pe piele și după limba pe fesa dreaptă, trasând linii umede. Mă mușcă de fund ceea ce mă face să gem și-mi dau capul pe spate.

-Ce vrei să faci?

Îl întreb, mușcându-mi buza inferioară. Nu-l văd, dar știu că zâmbește și după îi simt limba între fesele mele. Începe să-și bage limba în gaura mea, simțându-i umezeala și căldura limbii în interiorul meu. 

-Vince...

Zic și gem, dându-mi capul pe spate din cauza senzațiile pe care mi le oferă. E puțin ciudat cum se simte, dar îmi place prea tare. Mă apucă cu mâinile fund, băgându-și degetele în carnea mea, trăgându-mă spre el. 

Simt cum apasă cu o mână pe spatele meu, obligându-mă să mă las în jos, ținându-mi bazinul în sus. Îmi sprută una distre fese, apoi îl aud cum se redică. Mă uit la el și-l observ să mă privea el deja. Îmi zâmbește și vine la mine pentru a mă săruta. 

Intră în mine încet, simțind fiecare atingeee a sa. Mișcările sale devin tot mai accelerate, gemetele noastre fiind singurul sunet din cameră. Sincer, nici nu-mi pasă dacă cineva ne aude. Vreau să-l simt în întregim. Îl vreau în viața mea. 

Mă eliberez pe așternut, iar Vine în interiorul meu. Se așează lângă mine, în pat, și mă ia în brațe. Îmi așez capul pe pieptul său, inspirându-l mirosul său specific, pe caare-l ador din ce în ce mai tare. Am devenit dependent de el. 

-Acum nu mai e pedofilie?

Spune pe un ton amuzat, iar mi-e îmi trebuie câteva secunde pentru a-mi da seama despre ce vorbește.

-Tot e... Dar e și plăcere. 

Șoptesc și-mi ridic capul, sărutându-l apăsat. 

-Doar plăcere?

Întreabă cu o sprânceană ridicată, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap.

-Pasiune, iubire, dragoste. Te iubesc.

Îi șoptesc pe buze, fixându-l cu privirea. Acesta mă strânge mai tare în brațele sale, bucurându-se fiecare  de căldura celuilalt.

-Cât e ceasul?

Îmi iau telefon și realizez că e 3 dimineața. Când s-a făcut ora asta? Chiar trece prea repede timpul. Îi arăt și lui ecranul telefonului și spune că mai bine ne culcăm.

(***)

Mă trezesc primul și mă strecor afară din cameră. E undeva la ora 7, nu e o noutate lipsa mea de somn. Chiar încep să cred că am insomnie, altfel nu-mi explic cum pot trăi fără somn. Poate fac Alzaimer¹ până la 20 de ani, aș râde.

Ajung în camera mea, merg la un duș, mă schimb de haine, iar când să ies din cameră, realizez că e recomandat să-mi schimb bandajele.

Iau punga, de care aproape am uitat, și-mi desfac  bandajele de mâini, ignind când simt cum se dezlipesc de pielea mea ușor pictată de sângele uscat. Îmi dezinfectez rănile și curăț sângele, apoi îmi pun alte pansamente și arunc totul la coșul de gunoi din cameră.

Mă uit la ceas și este 07:30. Ce pot face până se trezesc toți? Să-i sun pe Max și Will? Ei sigur nu dorm. Sau să merg la Șarpe? Sunt curios de ce la vrut pe Jax.

Decid să le fac pe toate, așa că pun mâna pe telefon și-l apelez pe Will. Acesta nu răspunde, așa că-l sun pe Max. După încă câteva încercat, timp în care am plecat din casă, răspunde și Will.

-I-o trăgeai sau de ce n-ați răspuns?

Îl aud cum oftează și pornește ceva pe fundal.

-Ne uitam la un serial. S-a întâmplat ceva?

Mă uit puțin în jur și o iau la stânga, intrând în cartierul Șarpelui.

-Șarpele. E ceva ciudat aici. De ce l-a vrut pe Jax?

Acesta oprește tot ce avea pornit și cred că mă pe difuzor pentru că-l aud și pe Max.

-Bună întrebare. N-am nicio idee. Până la urmă, el n-are treabă în asta. Te duci tu la el?

-Bă, eu merg, dar sper că nu dau de Mike. N-am cjef să-l văd.

Zic ușor nervos, amintindu-mi că avea arma îndreptată spre Vince și voia să-l omoare.

-Te-ai certat cu el? Sau ce?

Îl aud și pe Max.

-Mă... Iubește... La modul ăla... Asta plus că, în acea clădire, ținea arma spre Vince. Uitam că suntem prieteni dacă ar fi tras în el.

Zic nervos și privesc clădirea de nuanță gri.

-Ce!

Strigă amândoi.

-Hai că vă las, trebuie să-i dau mesaj lui Vince legat de unde sunt și să vorbesc cu Șarpele.

-De ce lui Vince?

Întreabă suspicios Max și-mi dau ochii peste cap, știind că, cel mai probabil, voi primi o morală de la ei mai târziu.

-Ne-am împăcat, mai multe detalii mai târziu. Acum am ajuns la Șarpe.

Spun și închid apelul, fără să le dau drept la replică.

Intru în clădirea din fața mea, enervându-mă când unul vine în fața mea. E masiv, dar sigur n-are creier.

-Hei, uitați-vă! Un Lopez e aici! Oh, e chiar Daniel Lopez!

Zic și mă prinde de guler, ridicându-mă de la sol, dar nu clipesc în fața sa.

-Eu ți-aș sugera să mă lași jos.

Vorbesc cu zâmbetul pe buze ceea ce-i face pe toți să fie foarte confuzi. Oh, au dat de dracu în persoană.

***

1: e o boală care-ți cauzează perioade de lipsuri de memorie. De obicei e mortală. Practic, ajungi să nu mai fi capabil de nimic, până mori. (Sper c-am explicat bine)