Asasin personal (BoyxBoy)

patruzeci și doi

Bat la ușa lui Will, deschizându-mi imediat. Mă îmbrățișează strâns, alăturându-se și Max. Îmi dau amândoi drumul, lăsându-mă să intru. 

-Ne-ai îngrijorat.

-Dacă mai faci asta...

Îmi ridic mâinile în semn de predare la spusele lui Max, făcându-ne pe toți să râdem. 

-Stai să ghicesc, frații tăi nu știu că ai plecat.

-Alex s-a mutat din oraș... Iar Dan nu știe.

Zic, pierdut printre gânduri.

(***)

Am mai stat de vorbă și am plecat spre casă. După câteva minute, am ajuns și am început să caut p cutie și un plic. Găsesc tot de ce am nevoie și mă așez la birou. Pun seringa în cutie și-i scriu o scrisoare lui Vince, punând-o în plic, apoi în cutie. 

Mă schimb de haine în cele ale lui Jack, iar acum totul e bine. Plec din nou, fără să fiu observat și merg direct spre Vince. Nu-i voi da pachetul în mână, dar îl voi lăsa undeva prin casă. 

(***)

Mă urc pe zid, uitându-mă atent să nu fie Vince în cameră. Urc de tot și pun cutia pe podea. Ies din cameră și merg la cea de lângă. Ascult cu urechea, realizând că se plimbă prin cameră. Iau o bucată de hărtie și scriu să se ducă în camera de lângă, apoi o împing pe sub ușă. 

Merg de unde am venit și urc într-un copac din apropiere. Văd cum intră în cameră, înghețând când căd cât de palid este. În acest moment, îmi doresc și mai tare să fie ceea ce trebuie. 

Se uită în jur și după observă cutia. Merge spre ea, o deschide și ia în mână seringa. Se uită mai bine și scoate plicul. Îl deschide, începând să citească scrisoarea pe care i-am scris-o. Se uită în jur, oprindu-și privirea pe mine. Nu voiam să mă ascund, dar nici să- văd ochii.

Se uită la seringă și după la mine, apoi îmi zâmbește. Înghit în sec atunci când iese din cameră. Doar nu vine la... Ba da. Ajunge la baza copacului, privindu-mă fix. Cobor, făcând căiva pași în spate atunci când face un pas spre mine. 

-Seringa conține ceva ce ar neutraliza efectele otrăvii. 

Explic care e faza și dau să plec, dar mă prinde de braț.

-Lasă-mă să-ți explic...

-Ai fost la o petrecere, drogutile au fost contaminate cu alte chestii, făcându-te să nu mai fi conștient de acțiunile tale. 

Zic ceea ce sigur s-a întâmplat, acesta aprobându-mă cu un zâmbet trist pe față. 

-O șan...

-Vince, stop. Nu există o a doua șansă. 

Spun serios, dar nu mă pot desprinde de ochii săi. El mă atinge pe față, dându-mi masca jos. Îi simt degetul mare peste buzele mele. Vrea să mă sărută, dar mă feresc.

-Hai să nu complicăm situația. Eu plec, iar tu vei face ce scrie acolo

Zic și, cu tragere de inimă, plec. L-am auzit cum mă strigă, dar nu l-am băgat în seamă. 

Toate gândurile mele sunt haotice, iar de sentimente, nici nu mai zic. Nu vreau să-l iert, iar circumstanțele nu-l fac mai puțin vinovat de faptele sale. Nu contează că era drogat sau alte chestii. M-a înșelat, iar nimic nu poate schimba chestia asta. 

 Pun mâna pe telefon și-l apelez pe Alex. Răspunde după al trilea bip și pare beat la modul cum vorbește.

-Alex, am auzit de... Despărțirea voastră. Ești bine? Unde ești? 

-Daniel... Mă bucur că te-ai trezit. Vin mâine acasă. 

Spune și-l aud cum mai bea un pahar. Nu e bine și-mi pot da seama de asta, fără să-mi răspundă. 

-Alex, de ce v-ați despărțit? 

Îl aud, oftând ceea ce nu-mi place.

-Alex...

-Nu te mai crede Cupidon. Nu poți rezolva problemele tuturor. Asta e. Am distrus o relație de frăție și una de dragoste, dar nu te băga în asta.

Îmi zice rece și închide apelul. Privesc ecranul telefonului și-l pun înapoi.

(***)

Urc pe balconul de la camera mea și tresat atunci când îl văd pe Ajax. Îmi dau jos paltonul, bocancii și pălăria, fixându-l cu privirea.

-Două variante. E ceva legat de Vince sau a pățit cineva ceva.

-Prima.

Îmi dau ochii peste cap, rezumându-mă de birou. Îmi pun brațele la piept, în așteptarea unui răspuns mai dezvoltat.

-Dacă a pățit ceva din cauză la....

-Se simte mai bine și-ți mulțumește, la fel și eu.

Dau afirmativ din cap, gândindu-mă că va pleca, dar n-o face.

-De ce nu-i mai acorzi o...

-Ieși! Acum! E fratele tău, dar aici e și viața mea!

Zic autoritar, acesta plecând. Încui ușa și mă arunc în pat, începând să plâng.

Strâng perna în brațe, dorindu-mi să-i uit privirea aceea tipică și stilul său caracteristic în care mă atingea. Încă îi simt căldura pe fața mea, iar când îmi închid ochii, îl văd pe el.

Vreau să-l uit, dar nu pot face asta. Îl urăsc, trebuie să-l urăsc, ăsta e un lucru logic de făcut. N-are sens să țin în continuare la el. M-a înșelat. Pe dracu!

Dau un pumn în pat, apoi țip în pernă. Îl vreau, dar nu mă voi duce la el. Mă uit la bandajele mele și realizez că rănile s-au deschis, dar nu-mi pasă. Să sângereze în pace.

Scot de sub pat o sticlă de Whisky, începând să beau. Nu vreau să-l mai văd în fața ochilor, dar mi-e dor de atingerile sale. Îmi închid ochii și beau, fără să mă opresc până la golirea sticlei sau până dimineață, voi vedea.