Asasin personal (BoyxBoy)

patruzeci și patru

Vine un chelner și ne întreabă ceea ce dorim să comandăm, fiecare zice câte un fel de mâncare și o băutură. Frații mei, fiind surprinși că n-am luat nimic alcoolic.

-Ce? Am băut toată noaptea, nu mai vreau.

Alex dă negativ din cap la spusele sale, iar Dan mă privește suspicios. Chelnerul se întoarce cu mâncarea comandată, mulțumindu-i pentru servire.

-Ne spui unde ai fost?

Întreabă Alex, bând din limodana sa. Doar Dan și-a luat ceva cu alcool, eu m-am săturat, iar Alex conduce.

-După o scrisoare de la Vince transmisă prin Ajax, am plecat la Xan pentru a căuta ceva, după am fost la Max și Will, apoi acasă, i-am făcut un pachet și m-am dus personal să i-l livrez.

Explic în mare ce-am făcut și încep să mănânc. Aceștia fac schimb de priviri și după se uită la mine.

-Ai vorbit cu Vince?

Înghit în sec și beau din cafeaua mea.

-Mă văzuse și a încercat să vorbească, dar am plecat. Gata cu interogatoriul?

Întreb ultima parte amuzat că fix așa mă simt. Ei fac din nou schimb de priviri, dar nu înțeleg ce mai e. Am zis ceva ce nu trebuia? Se așteptau să-i sar în brațe? Sunt confuzi că i-am dat ceva lui Vince?

-S-a întâmplat ceva?

Îi întreb complet confuz se reacția lor.

-Îți pasă de el.

Îmi dau ochii peste cap la spusele lui Dan.

-Einstein unde era.

Zic sarcastic, amândoi privindu-mă șocați c-am recunoscut.

-Te vei întoarce la el?

Aproape mă înec cu mâncarea și beau din cafea pentru a-mi reveni.

-Nu.

Cu astea spuse, închei subiectul. Spun că merg până la baie și plec, lăsându-i să vorbească în liniște.

(***)

Mergem pe stradă, spre un parc, discutând diferite chestii. Până la urmă i-am convins să se împace, iar acum se poate observa cât de fericiți sunt. Voiam să-i las singuri, dar eu insistat să mergem împreună.

Vin la noi mai mulți jurnaliști, cu camere de filmat și tot tacâmul, făcându-mă să-mi piară buna dispoziție. Vine unul în fața mea și-mi bagă o lumină în față.

-Mă scuzați, domnule Daniel Lopez, ne-ați putea acorda câteva minute pentru un interviu?

-Sigur că nu. Ne grăbim, găsiți pe altcineva...

Nu apuc să termin că merg în fața fraților mei și pornesc camera. Intru rapid pe telefon și caut televiziunea dea care sunt. Îi trimit lui Will și-i spun că le spargă rețeaua.

-De ce vă țineți de mână? V-am văzut cum vă sărutați. Aveți o relație incestuoasă?

Nu că până aici. Frații mei par complet confuzi de ce trebuie să spună, iar nervii mei au ajuns la limite. Trag un glonț într-un stâlp de iluminat stradal, aceștia uitându-se la el.

-Aveți știre nouă. Noi vom pleca.

Spun calm și la fac semn fraților mei să plecăm, dar sunt prins de mânecă și pun mâna pe telefon.

-Este adevărat că ai fost faimlsul asasin căutat de poliție? Că l-ai omorât pe vicepreședinte și nu numai?

Îngheț la auzul vorbelor sale, dar dau negativ din cap.

-Nu-mi dau seama de unde vă vin aceste idei, dar clar aveți prea mult timp liber.

Zic pe cât de calm am putut. Reporterul zâmbește și-și întoarce capul la stânga. Ce? Închide camera și mă lovește în abdomen. Toți se schimbă de haibe, acum realizând ce se întâmplă.

-Te-ai costumat și-n reporter? E ridicol!

Dan se îndepărtează pentru a ape la poliția, dar e prins și-i pune pe amândoi în genunchi cu pistolul la tâmplă. E de rău.

Stau nemișcat, așteptând următoarea lor mișcare, aceasra venind rapid. Jax îi face semn unei gorile să mă atace, eu privesc în jur și observ că nu e nimeni. Bun! Îl împușc mortal, fără să-l privesc.

-Daniel sau, mai bine zis, Jack, văd că ți-ai păstrat reflexele.

Spune cu zâmbetul pe buze, urmărind cum îi omor oamenii, apropiindu-mă de el. Ajung în fața sa, acesta plecând când vede că nu clipesc în fața sa.

-Drum bun!

Strig și-l împușc în gleznă. Mă întorc spre frații mei, care s-au descurcat cu cei doi, și plecăm spre mașina lui Alex. Cineva sigur a auzit sunetul de împușcătură și-a chemat poliția. Ajungem la mașină, Alex accelerând spre casă.

-Îl cunoști?

Întreabă Dan, pocnindu-și degetele.

-Să zicem. Se crede mare mafiot, dar fuge de la o bătaie.

Zic și-mi dau ochii peste cap. Primesc priviri dubioase de la ei, dar nu mai spun nimic. Îmi aud telefonul, sunând, așa că răspund.

-Unde ai găsit acel post de televiziune?

-Nu cred că mai contează. Spune-i lui Max de Jax și va știi ce trebuie să facem.

-Știi care e părerea mea despre asta...

-Putem muri toți. E ultimul mafiot, dar are oameni periculoși pe care îi ține ascunși.

Acesta nu pare încântat de idee, dar mă aprobă, știind că nu glumesc cu asta. Închid apelul și mă las pe spate.

-Ne explici și nouă?

Întreabă Alex, privindu-mă scurt în oglinda retrovizoare. Oftez și dau afirmativ din cap. Le spun că vorbin acasă, iar liniștea se așterne peste noi.

Ei sunt bine, eu și cei pe care i-am cunoscut în ultimii 6 ani sunt în pericol... Inclusiv Vince. În ce, naiba, m-am băgat? Dacă vine cu cine trebuie... Ăla îmi va pune "stop joc" la viață.