Asasin personal (BoyxBoy)

douăzeci și nouă

Vince

Mă uit pe geam și-l văd pe fratele meu că se întoarce din pădure. S-a dus după Daniel, deși i-am spus să nu facă asta. El se uită în sus, la mine și intră în casă. Ajunge în fosta cameră a lui Daniel și mă privește îngrijorat. Poate pentru că beau de când a plecat sau pentru că nu mai dorm. Îmi ia paharul din mână și-l bea el. 

-Am vorbit cu el, n-am rezolvat nimic.

Spune, uitându-se prin cameră după sticla de alcool.

-De ce nu vrei să înțelegi că nu mă iubește? 

-Pentru că ești fratele meu și observ cum te distrugi.

Nu mai spun nimic după asta, dar îi fac semn spre sticla pe care o tot caută. El se duce la ea și-și toarnă un pahar.

-Suferi după un puști de 16 ani. De ce nu cauți pe cineva mai matur?

Îi dau o palmă după ce spune asta, alcoolul curgând pe tricoul său. Îl privesc urât și dau negativ din cap.

-Îl iubesc și nimeni nu se poate compara cu el. Nu e un puști... Nu pentru mine. E mult mai matur decât crezi.

Îl contrazic și mă întorc cu fața spre geam. Fix acum trece Daniel prin fața casei și aruncă o scurtă privire spre mine, dar nu se oprește. Merge mai departe, lăsându-mă să-l vreau și mai tare.

-Vince, nu vreau să crezi că-ți vreau răul, dar ar trebui să treci peste el.

Dau negativ din cap.

-Nu pot. Îl vreau.

-Atunci du-te la el.

-Ajax, am încercat multe chestii, dar n-a mers nimic. N-are sens să mai încerc, voi ștepta un răspuns de la el. 

Spun pierdut în lumea mea. Îl aud cum inspiră adânc și după mă atinge pe umăr.

-Bine, cum crezi tu că e mai bine, dar să nu fi la mine când vei plânge fără oprire după el.

-Deja fac asta. Apreciez efortul, dar vreau să fiu singur.

Acesta aprobă și iese din cameră

Daniel

L-am văzut la geam, dar nu l-am putut privi prea mult timp. Tocmai am ajuns acasă și mi-am pus o cană cu apă. Merg în camera mea și dau de frații mei aici.

-Unde e unchiul?

-A zis că are niște treabă prin oraș.

Imi răspunde Alex. Dau afirmativ din cap, dar nu înțeleg de ce nu pleacă.

-S-a întâmplat ceva?

-Te-ai certat cu Vince?

Inspir adânc și ridic din umeri.

-Nu... Nu neapărat, adică... Nu știu. Unde vreți să ajungeți?

-De ce te comporți atât de ciudat?

-Eu mă comport ciudat? Voi refuzați să-mi răspundeți la întrebări și tot eu sunt cel care se comportă ciudat? Ne-am promis că ne vom spune orice, de ce nu se mai întâmplă asta? 

Zic nervos și-mi pun brațele la piept. Acești par blocați la auzul spuselor mele.

-Și oricum, de ce vă dați cu părerea la chestia asta cu Vince? Nici măcar n-aveți relații, unde e logica?

Vorbesc din ce în ce mai tare. Alex se ridică în picioare și vine în fața mea. 

-De ce crezi că n-avem relații?

-Pentru că nu spuneți nimic despre nimeni, de parcă ați avea aceeași persoană și nu vreți să aflu.

Spun ușor dezamăgit de atitudinea lor. Alex se uită la Dan și parcă îi cere aprobarea pentru ceva. Ce se întâmplă aici? Tăcerea asta deja nu-mi place și mă enervez.

-Știți ceva... Lăsați-o baltă, nu vreți să-mi spuneți, aia e. 

Continui resemnat cu ideea că n-o să aflu. Vreau să ies din cameră, dar îi aud vocea lui Dan, așa că mă opresc și mă uit la el.

-Avem o relație.

Începe acesta și vine lângă Alex.

-Bun, un început. Cu cine?

Îi întreb și aștept un răsouns mai rapid.

-Daniel... E mai complicat.

Îmi ridic o sprânceană la auzul spuselor lui Alex și încerc să nu-i iau la mișto.

-Ce poate fi atât de complicat?

Întreb ironic și-i privesc atent. Ei nu zic nimic, doar se uită unul la altul și după la mine. Inspir adânc și apăs clanța.

-Când mă întorc...

-Suntem împreună.

Mă blochez și-i privesc complet confuz.

-Ce...?

Întrreb aproape în șoaptă. Cei doi fac schimb de priviri și-i aud, oftând. 

-Noi doi suntem împreună... Avem o relație. 

Vorbește Dan, iar Alex îl aprobă. Ce tocmai a spus? Deschid ușa din spatele meu și mă dau la o parte din fața sa.

-Ieșiți amândoi de aici.

Zic serios și le fac semn să iasă, dar nu fac asta.

-Daniel...

-Nu, niciun Daniel! Voi mă luați la întrebări fără orpire și tot voi ascundeți asta?! Sunteți normali? Ieșiți amândoi din camera mea! 

Se uită la mine, dar nu mai zic nimic și ies din cameră. Închid ușa în urma lor și mă las ușor în jos. 

Ăștia își bat joc de mine? N-are cum să fie real. Mai bine nu mai întebam. Ei sunt iubiți? Asta e o glumă bună, dar nu asta se vedea pe fețele lor. Ei chiar sunt împreună. Nu-i înțeleg. De ce nu mi-au spus mai devreme? Sunt aici de vreo lună, cum de n-am observat asta? Da nici pe aici nu prea am stat.

Mă ridic de pe podea și merg la patul meu. Stau pe spate, privind tavanul de care deja m-am plictisit. Nu-mi vine să cred că mi-au ascuns asta atâta timp.  Mă întreb de cât timp se întâmplă asta, da nici că mai contează. 

Acum îmi doresc să nu fi aflat. Nu vreau să-i mai văd. Mă enervează că tot ei au făcut scandal că nu le-am spus de la început despre orientarea mea, dar ei au ținut un secret mai mare decât ce am ascuns eu. 

Trag aer adânc în piept și ies din camera mea. Cobor la parter și intru în bucătărie. Deschis frigiderul și scot o sticlă de Tequila Trec pe lângă frații mei, fără să-i bag în seamă, ajungând în camera mea. Mă așez din nou în pat și încep să beau. Ora arată 10 seara, am ce face până dimineață.