Asasin personal (BoyxBoy)

patruzeci și șase

Intru în clădirea din fața mea, primind priviri dubioase și urâte de la toți. Scot un pistol, aceștia întorcându-și privirile de pe mine. Idioți. Merg spre un tip de la o masă, pe care-l recunosc, și mă așez pe scaunul din fața sa.

-Tatăl tău e pe aici? 

Îl întreb și-l privesc atent.

-Depinde cine întreabă.

-Jack. 

El își mărește ochii și dă afirmativ din cap. Se ridică de pe scaun, făcându-mi semn să-l urmez. Ajungem în fața unei uși, el se duce să deschidă ușa, care este încuiată cu o parolă, și după intrăm. 

-Tată, ți-a venit unul dintre protejați.

Spune, cu zâmbetul pe buze, către Șarpe. El se întoace spre mine și-mi zâmbește. Se aproprie, îmbrățișându-mă strâns. 

-Cum mai ești, băiete? 

Spune și se uită la bandajele mele, care sunt descoperite din cauză că mi s-au ridicat mânecile de la palton. Îmi face semn, întrebându-mă, din priviri, ce s-a întâmplat.

-O tentativă de sinucidere, nimic special. Sunt aici din alt motiv.

Acesta se uită îngrijorat la mine, dar aprobă. Șarpele mi-a fost mai tată decât tata, iar cu fiul său,  m-am înțeles mereu minunat. Ne ducem la o canapea și-mi pune un pahar de alcool. 

-Bă, n-ai idee cât mi-ai lipsit. Să treci mai des pe aici.

-Dacă mai trăiesc, sigur. 

Îi răspund lui Mike. Îmi dau jos masca și pălăria, bucurându-mă de alcoolul din pahar.

-În ce te-ai băgat?

Înteabă Șarpele.

-Jax. 

Amândoi mă privesc serioși ceea ce mă face să cred că vo mai multe detalii.

-Și ce mai vrea de la tine?

-Să mă vadă mort. 

-Poate te putem ajuta dacă ne zici de ce te urăște.

Dau negativ din cap și mai beau din pahar.

-Asta va rămâne între mine, Max și Jax. 

Spun simplu ceea ce-i face să mă privească suspicioși.

(***)

Le-am mai explicat câte ceva și mi-au spus că vor fi la depozitul de la margnea orașului, acolo fiind locul unde, cel mai pobabil, este Jax. Până diseară trebuie să mă gândesc șa un plan. 

Dau o tură în jurul casei, răsuflând ușurat când realizez că nu e nimeni. Intru în casă, ieșind toți din camere cu câte-o armă.

Vreau să-l sun pe Max, dar pe ecranul telefonului apare Jax.

-Crezi că Șarpele poate face ceva? Eu sunt mai rău decât el. Apropo, l-am omorât pe Vince. 

Îmi dau cohii peste cap la spusele sale.

-Chiar trebuie să-ți desenez că nu-mi pasă de el?

-Te cunosc, Jack. Asta vrei tu să fie adevărul, tu vrei să nu ți la el, dar te cunosc. De ce nu le spui ce-ai...

Îmi arunc telefonul în aer, nimerindu-l cu un glonț. De fapt, cu mai multe. Mă enervează la maxim atitudinea asta de doi bani. 

-Despre ce tot vorbește? Ce-ai făcut?

Decid să-i ignor întrebările lui Dan și merg în bucătărie. Îmi pun o porție de mâncare, ignorând complet privirile lor.

-Vince...?

-E viu. 

Îi răspund simplu lui Ajax. Încep să mănânc, renunând toți la întrebări. 

Vince

-Ce e înneregulă cu Jack? 

-N-o să vină, îți garantez. 

Îi spun pentru a nu știu câta oară. 

-Atunci va fi mai rău pentru tine. 

Înghit în sec la spusele sale, dorindu-mi doar să nu-l enervez prea tare.

-Ce-o să faci cu el dacă vine?

El se uită la mine cu un zâmbet pe față și se lasă la același nivel ca mine. Îmi ia bărbie între două degete și treece lama unui cuțit pe Cartilajul tiroid. 

-Vezi tu, el a făcut ceva, la fel și Max, pentru care merită să moară. 

Spune și pleacă de lângă mine. Iese din încăperea unde mă aflu, stingând lumina și lăsându-mă singur.

Ce a făcut? Ce poate fi atât de rău încât să-și merite moartea? Amândoi, de fapt. Să fi fost iubiți, dar Daniel mi-a spus că am fost primul pentru el. Chiar nu înțeleg.

Daniel

-NU MAI ÎNTREBAȚI CĂ NU VĂ SPUN!

Mă răstesc la ei, fiind enervat până peste cap de întrebarea pe care mi-o tot pun.

-Cât de rău poate fi încât să nu poți spune?

Întreabă din nou unchiul. Ajax stă și privește cum ne certăm de vreo 3 ore. Cred că e uluit cât de bine ne înțelegem și cât de tare de putem certa.

-Cât de rău poate fi?! Orice vă trece prin cap e mic copil pe lângă adevăr.

Zic nervos. Se aud pași în casă, iar asta îmi dă puțin cu virgulă. Mă uit prin cameră și suntem toți, dar mai e cineva în casă. Se aude o anumită voce și încep să râd.

-Intră, Șarpe.

Ușa de la living se deschide și intră chiar Șarpele. Mă ridic de pe canapea și-i fac semn ș plecăm.

-Mike?

-După Max.

-Trimite-i mesaj să vină Will aici.

-Unde ți-e telefonul?

Scot din buzunar ce-a mai rămas din telefon, iar acesta se uită confuz la mine, dar nu zice nimic. Se aude soneria și merg să văd cine e. Deschid ușa, iar Max mă salută, în spatele său fiind Mike. Apare și Will, iar acum putem pleca.

-Will, ne ți la curent cu tot ce mișcă, ne-am înțeles?

Acesta mă aprobă și intră în casă.

-Unde pleci și cine sunt ei?

Îi aud vocea unchiului.

-Merg să-i aduc fratele iubitului tău înapoi.

Zic ironic și închid ușa în urma mea.

-Are pe cineva capturat?

Îi răspund afirmativ și pornim la drum.