Asasin personal (BoyxBoy)

șaizeci și unu

Simt cum îmi dă o șuviță de păr pe spate și-mi deschid ochii. Nu s-a clintit niciun centimetru și mă privește prea insistent pentru a mai gândi.

-Te iubesc...

Șoptește din nou și mă apropie mai tare de el. Îmi pun mâinile pe fața sa și-l sărut. Simt cum îmi dau lacrimile, dar nu-mi pasă.

Nu pot trăi fără el, nu pot rezista fără el, nu-mi văd existența fără el. Pur și simplu, sunt dependent de el.

-Și eu te iubesc... Dar să nu se mai repete. Data viitoare, nu mai iert.

-N-o să mai existe o dată viitoare.

Spune și mă sărută din nou. Se îndepărtează de mine și-mi zâmbește. Își bagă mâinile în buzunare și le scoate în pumni.

-Alege unul.

Mă îndeamnă și-l privesc confuz. Aleg pumnul stâng, iar acesta își întoarce palma în sus. E inelul de logodnă.  Se lasă într-un genunchi și mă privește fix.

-Poate vei zice nu, dar... Vrei să te căsătorești cu mine?

Îl privesc atent, vrând să cred că face asta. Nici nu-mi pasă ce e în celălalt pumn sau dacă e ceva măcar, dar îl iubesc prea tare.

-Vince, te iubesc! Da, vreau.

Zic cu zâmbetul pe buze și-l ridic în picioare. Acesta îmi pune inelul pe deget și-l privesc fascinat, ca și cum ar fi prima dată când îl văd.

-A, și să nu uit.

Spune și-și deschide și celălalt pumn. Îmi ia mână și așează în ea cheia de la mașină.

Îi sar în brațe, dorindu-mi să nu se mai termine aceste momente. Mă ridică în aer și-mi înconjor picioarele în jurul său. Începem unul dintre cele mai frumoase săruturi de până acum.

(***)

-Ne-am adunat astăzi, aici, să celebrăm logodna noastră.

Spun, cu zâmbetul pe buze, și ciocnim paharele de vin. Am ajuns la concluzia că șampania nu e pentru noi, deci ne-am rezumat la vin.

-Ți-am zis că se vor împăca. Singurul de aici, care poate face pe Cupidon, este Daniel.

Îl aud pe Max și-mi ridic o sprânceană, vrând să mă laude mai mult, dar n-o face și-mi dau ochii peste cap.

-Îmi pare rău pentru acțiunile lui Mike. A avut o pedeapsă pe măsură.

Spune Șarpele și-l privim toți, fiind îngrijorați să nu-l fi omorât.

-Mai trăiește să-l pot bate și eu?

Întreb amuzat, dar acesta dă negativ din cap. Mie, lui Max și lui Will ne cad paharele din mâini, dar le prinde cei de lângă noi.

-Ți-ai omorât propriul fiu?

Întreabă Max, fiind complet debusolat.

-Nu. Voi 3 ar trebui să știți la ce mă refer.

Ne uităm unii la alții și dăm afirmativ din cap. Nu e mort, doar la scos din rangul de familie și multe altele... Mi-a stat puțin inima în loc pentru câteva secunde.

-Păcat, voiam să-l bag în spital.

Zic și-mi iau paharul din mâna lui spital Doar Șarpele, Max și Will râd la ce am spus, restul sigur mă cred dus cu pluta. Toți înafară de Vince... Sper.

-I l-ai dat și lui Xan pe mână?

Întreb, vrând să știu mai multe detalii.

-S-a distrat tare cu el, sigur l-ar fi omorât dacă n-aș fi fost acolo.

Răspunde Șarpele și bea din paharul său. Îmi dau cohii peste cap la zul vorbelor sale, dar știu cât de adevărat este. 

-Așa este Xan, vrea să pară vulnerabil, dar te poate omrî cu mâinile goale.

Spune Max și-l aprob, la fel și Will. 

Cred că devenea o conversație ciudată pentru că Ajax schimbă subiectul, începând să vorbim despre complet alte chestii.

(***)

Pleacă și ultimul invitat, iar acum mă pot bucura liniștea casei, împreună cu Vince. Îi simt brațele în jurul meu și-mi dau capul pe spate, atingându-i umărul.

-Te iubesc atât de mult!

Îmi șoptește la ureche, iar fiorii, pe care-i simt în corp, mă fac dependent de tot ce are legătură cu el.

-Și eu te iubesc. Abia aștept să ne căsătorim. 

Spun și mă întorc cu fața spre el. Îmi pun palmele pe chipul său, începând un sărut pe care n-aș vrea să-l termin prea curând. 

-De câte ori m-ai putea ierta?

Mă uit ciudat la el, sperând să nu fi făcut ceva. Fac 2 pași în spate, dar mă prinde de mijloc, lipindu-mă de el.

-Vince...

-Doar sunt surprins că încă ești cu mine. Nu vreau să mai suferi din cauza mea, te iubesc prea tare. Te vreau chiar și după moarte. 

Zice, plimbându-și mâinile pe spatele meu. Îl strând puternic în brațe cu speranța că acesta nu e un vis frumos din care mă voi trezi cât de curând și voi apărea într-o lume fără el. 

Sfârșit!

OK. OK. OK. N-am mai avut nicio idee cum să continui, așa că aici se termină povestea... O zic de parcă are 10 capitole, NU 61. 

Pentru următoarea poveste, am câteva dubii referitor la ce va fi, dar Încerc să mă decid cât mai rapid cu puțință. Am vreo 10 idei, dar 3 între care mă lupt să aleg. 

Vă salut și sper să vă fi plăcut povestea.