nouă

166 16 2
                                    

O nouă zi, o nouă zi de căcat. Chiar cred că încep să mă adâncesc din nou într-o stare... Depresivă? Orice ar fi, nu-mi place. Cobor din pat, fac un duș și-mi verific telefonul, care pare și el nemuritor. Este 5 seara, am încercat să-l evit pe cât posibil pe Vince și chiar a funcționat. Din câte mi-a spus, în una dintre încercările sale de-a mă scoate de aici, la 7 trebuie să fiu în biroul lui, deci asta voi face.

Mă îmbrac cu hainele mele normale. Îmi așez mai bine pălăria pe cap, mașinile pe mâini, masca pe față, iar paltonul stă drept pe mine. Totul e bine. Ora 6, merge să fiu acolo mai devreme.

Merg la parter și îngheț atunci când văd mașina familiei mele care tocmai oprește. Ce? Merg cât de rapid pot în biroul lui Vince și mă poziționez în spatele scaunul de la birou. Ceva îmi spune că știu de ce sunt aici... Dar tot nu-mi convine.

În încăpere intră Vince, urmat de părinții și frații mei. Uite că ne vedem, nu trebuie să plănuim asta. Vince pare mulțumit de prezența mea, iar ceilalți zâmbesc din politețe. Când au zâmbet ei vreodată? Sunt doar niște prefăcuți. Vince se așează pe scaun, iar ceilalți doi stau în fața acestuia.

-De ce ați dorit să ne vedem?

Întreabă Vince, iar ceilalți fac schimb de priviri. Alex și Dan sigur s-au prins cine sunt și tocmai de asta nu-i pot privi.

-Ați fost la ultima întâlnire de afaceri, iae copii noștri au avut de suferit. Totuși, n-am putut să nu observăm modul calm și precis în care a acționat.

Spune mama și face semn spre mine. Mă uit la Vince și dau negativ din cap. Fără nume aici. Vor să mă cumpere, asta e clar.

-Ne gândeam că poate, pentru suma corectă, ni-l puteți vinde. Ce ziceți?

Nici gând... Vince? Suma corectă înseamnă oricât, dar nu asta e important. Vince? Eu nu mă rog de oameni, dar... Îl omor dacă e de acord! Se uită la mine și zâmbește.

-Lăsați-mă puțin să mă gândesc. Puteți aștepta pe hol.

Spune calm, iar părinții mei se conformează, dar nu și frații mei. Ce-au de gând să facă? Jur că mor pe interior.

-Vă pot ajuta cu ceva?

Întreabă, iar frații mei doar își dau ochii simultan peste cap. Vin calmi în fața mea și mă îmbrățișează strâns. Fuck! Le duc prea tare dorul. Fără să spună ceva, pleacă amândoi.

-Îi cunoști?

Dau negativ din cap la întrebarea lui și-i zic să nu accepte. El face câteva glume cum că m-aș fi atașat de el sau alte chestii, dar nici nu mai încerc să zic ceva. Până la urmă îi anunță că nu e de acord, acesta încercând să-l cumpere cu vreo 5 milioane de dolari. Atât de mult valorez? Wow, se pare că țin mai mult la un străin decât la fiul lor. Mă bucur că Vince n-a acceptat, iar aceștia au plecat ca ultimii milogi. Aproape s-au pus în genunchi. Cum să te înjosești atât de tare?

În secunda din care n-am mai auzit motorul mașinii, am țipat de nervi ceea ce l-a făcut pe Vince să vină la mine. Îmi dau jos pălăria și urc la etaj, apoi intru în camera mea, el pe urmele mele. Ce vrea?

-Nu te-am dat pe bani, s-a întâmplat ceva?

Mă întorc spre el brusc și-l privesc nervos. Îmi arunc pălăria pe pat și-mi strâng palmele în pumn, dar încerc să mă calmez.

-1 O zici de parcă mi-ai făcut o favoare. 2 Tu chiar îți vinzi oamenii? Ce naiba?! 3 Dacă știam că-mi vei scoate ochii cu asta, te-aș fi lăsat să faci ce vrei.

Zic pe cât de calm am putut, dar pe un ton foarte apăsat. Îmi dau jos paltonul și mă descal[ de bocanci.

-Nu te-aș fi vândut oricum.

Îl aud și-mi întorc capul spre el. De ce? Sunt 5 milioane de dolari! Sunt bani serioși, unde e logica? De ce mă miră chestia asta, oricum nici nu-l cunosc.

-Nu mi-ai înțeles până acum acțiunile? Jack, eu...

Îi fac semn să tacă și dau negativ din cap. Ttag aer adânc în piept și încerc să-mi aleg cuvintele cu grijă.

-Este pedofilie, indiferent dacă am sau nu acte, iar dacă vrei să zici ceea ce cred eu, atunci ai face bine să nu rostești acele cuvinte. Nu sunt gay, iar întâmplarea de ieri a fost strict vina ta.

Am încercat, acum că n-am reușit, e partea a doua. Își lasă capul în jos și se întoarce pentru a pleca, dar se întoarce și vine la mine. N-a înțeles?

Își pune o mână pe fața mea, iar cealaltă după spatele meu, împiedicându-mă să mă îndepărtez. Ce vrea să facă? Încerc să nu par panicat, dar asta mă duce cu gândul la multe chestii din trecutul meu.

-Ți-e teamă că-ți pot face ceva? Sau că te poți îndrăgosti? Nu, sigur este că nu vrei să aflu cine ești. Te plac, ok? E pedofilie, aia e. Pot fi arestat pentru chestii și mai grave, dar nu-mi pasă.

Îmi spune, apoi își plimbă degetul mare peste masca mea. Mă sărută pe frunte, dar nici nu mă mai miră. Își pune o mână pe fundul meu, strângând puternic, făcându-mă să gem.

-Nu-mi poți spune că nu ți-a plăcut. Sau voiai mai mult?

Îmi șoptește și mă strânge cu ambele mâini. Da, voiam mai mult. Și acum vreau mai mult. Mai mult spațiu personal! Cumva ajungem în pat și-mi dă jos tricoul.

Asasin personal (BoyxBoy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum