Invaders

4. Supranatural

– Poftim?! Un astirian? tresări Caitlyn disperată.

Darius tăcea. Şi noi tăceam. Atmosfera din parc amorțise pentru câteva momente. Nu se auzea decât foşnetul frunzelor împinse de vântul ce adia uşor printre ele. Darius privea în gol. Se uita la grădina ce înconjura ceasul, mişcându-şi piciorul drept în mod repetitiv. Se pregătea să spună ceva, probabil, dar nu ştia cum. E adevărat. Situația era destul de complicată, iar noi, fiind doar nişte liceeni normali, nu știam cum să procedăm.

– Darius... Scuze că am reacționat aşa. Chiar m-a şocat! Poți să ne explici, te rog, ce eşti tu de fapt? spuse Caitlyn.
–Da... Cred că pot, continuă Darius, puțin trist. Aşadar, sunt un astirian. Mai precis, aparțin unei rase extraterestre din aceeaşi galaxie cu krussalienii. Întotdeauna am fost într-un mare conflict cu ei, iar motivul este unul simplu: extinderea teritoriului. Ceea ce vrem noi cel mai mult e ca krussalienii să dispară definitiv, să se piardă orice urmă a existenței acestora, astfel încât Universul să aibă, din nou, un echilibru.
–Păi şi acum nu are? întrebă Michael.
–Nu! Voi chiar nu înțelegeți că aceşti extratereştri reprezintă o adevărată amenințare pentru Univers? Ei nu se vor opri la Terra. Vor continua să cucerească planete, pentru că îşi va face apariția gustul victoriei, pe care vor să îl păstreze cu orice preț. Vor putere... Putere deplină...
–Putere..., termin eu într-un final.

Totul părea mult mai periculos decât îmi imaginam. Am înțeles totuși faptul că noi trebuie să recuperăm tableta şi că trebuie să o facem cât mai repede, pentru că timpul nu stă în loc. Dar cum vor reuşi patru adolescenți, care îşi trăiesc simplu viața de liceu, să străbată lumea întreagă în căutarea părților lipsă ale tabletei K? Nici nu am apucat să caut un răspuns, că Darius parcă îmi citi gândurile.

–În legătură cu tableta K, poate vă întrebați cum veți reuşi să o refaceți, spuse Darius, rupând tăcerea.
–Noi avem multe întrebări, dar nu le mai punem... Cel puțin eu... Și-aşa simt că m-a tâmpit toată situația asta stresantă, replică Alex destul de nervos.
–Haide măi, Alex... Mie mi se pare interesant faptul că noi putem să schimbăm lumea în bine! interveni Caitlyn. Şi simt că acum va urma o parte şi mai interesantă! Nu-i aşa, Darius?
–Da, aşa e. Dar vreau să fiți foarte atenți la ceea ce vă voi explica, pentru că în felul acesta le veți putea controla mult mai bine.
–Ce să controlăm? întreb eu.
–Ei bine, nişte abilități, ca să le spunem aşa. Voi sunteți nişte persoane speciale. Sunteți diferiți față de restul lumii.
–Asta este de-a dreptul genial! țipă Caitlyn entuziasmată.
–Stai, Caitlyn! Nici nu ştii măcar ce poți face. Nu te gândi că vei trage cu apă ca dintr-un pistol de jucărie sau cu foc ca dragonii din basme.

Mă bufnise puțin râsul. Mă gândeam la toate poveştile pe care mi le spunea mătuşa mea ca să adorm, la desenele animate cu personaje mitice, şi tindeam să cred că şi noi facem parte dintr-o astfel de lume. O lume fantastică unde irealul parcă a devenit... real.

–O să-i spun fiecăruia, pe rând, ce abilitate va stăpâni şi vă rog să nu exagerați în a o folosi! Utilizați-o doar când este cu adevărat nevoie. Câțiva krussalieni au aterizat deja pe Terra pentru a inspecta planeta. Puteți să vă folosiți de puterile voastre pentru a-i anihila.
–Eu nu cred mai nimic. Adică, serios? Puteri supranaturale? Mi se pare dubios, sincer, zise Michael.
–Şi mie, răspunse, sec, Alex.
–Vă zic eu că nu o să vi se mai pară, ne asigură Darius.

Nu puteam să fiu în totalitate de acord cu Darius. Dar, în acelaşi timp, nu aveam puterea să accept neîncrederea lui Alex şi Michael. Poate chiar suntem speciali. De fapt, fiecare persoană este unică şi se distinge de restul în felul ei. Nu trebuie să ai o anumită abilitate ieşită din comun pentru a te considera „special". Unii oameni sunt speciali pentru ceea sunt... Toate aceste lucruri zburau prin mintea mea, făcând o mare zarvă. Aşteptam să îmi descopăr acel ceva, pe care nu credeam că îl voi afla prea curând. Iată că a venit momentul.