Invaders

9. Crudul adevăr

Trecuseră mai bine de zece minute de când David și compania părăsiseră tunelul înfundat, încercând să-l găsească pe Alex cât mai repede posibil. Darius se afla în continuare în același loc împreună cu intrusul krussalian, stăpânindu-și din greu puterile. Picăturile de sudoare de pe frunte și pomeți începuseră să-și facă apariția, semn că o astfel de tehnică era greu de controlat.

- E greu să aplici pe Pamânt ceea ce poți pe planeta ta...nu-i așa Darius? răsună misteriosul individ într-un moment de liniște. Singurul lucru la care ai putut recurge a fost această metodă ieftină de a te juca cu mintea mea încât să am impresia că mă aflu într-o închisoare reală...Cam jalnic, la cum te știam eu.

Darius a ridicat ușor capul, îndreptându-și privirea către krussalian. Acesta scăpase, într-un fel sau altul, de sub controlul asterianului. Globii oculari reveniseră la normal iar corpul își recăpătase starea de relaxare. Ochii îi sticleau puternic, putându-se citi pe fața lui un ușor dispreț și dezgust. Darius își lăsă în cele din urmă mâinile jos, ajungând, într-un final, la capătul puterilor. Respira greu, dat fiind efortul depus pentru a-l ține captiv pe krussalian în propria-i minte.

- Cum...ai reușit...să scapi de...tehnica mea? Nimeni până acum nu a sfârșit altcumva decât în chinuri groaznice! Cine ești tu și de unde mă cunoști? îl întrebă aspru Darius.

Krussalianul privea în cu totul altă parte și parcă ignora complet întrebarea. Refuza să scoată vreun cuvânt.

- Răspunde-mi! strigă Darius, nonșalanța extraterestrului enervându-l maxim.

- Nu cred că identitatea mea e mai importantă acum..., murmură într-un final anonimul. Vei avea destul timp de acum încolo să afli cu adevărat cine suntem noi!

"Cine suntem noi? Care noi?...Mai sunt în preajmă și alți krussalieni? Or fi după Catlyn și restul?..." Gândurile lui Darius zburaseră departe. Momentan nu aflase mare lucru despre cine ar putea fi acest individ. Așa că singura soluție rămasă în joc era aceea de a pune întrebări pentru a ajunge, din aproape în aproape, la o informație clară.

- Probabil te întrebi ce vreau să aflu de la voi...De ce v-am urmărit până aici...Nu-i așa? îl întrebă krussalianul pe Darius, care afirmă, dând ușor din cap. Tableta K..., răspunse sec extraterestrul.

- Ce e cu ea? îl întrebă Darius.

- Vreau să știu unde sunt bucățile lipsă. Bănuiesc că v-ați informat în legătură cu locurile unde s-ar putea afla. Iar aceste catacombe mi se par tocmai bune pentru a te pierde în întunericul lor...negăsind nimic în final...nici tabletă...nici șansă de scăpare. Nu ți se pare și ție la fel?

- Cred...că da.

- Hm...interesant, spunea râzând ușor în colțul gurii.

- Ce e așa amuzant?! replică Darius destul de enervat de gesturile krussalianului.

- Nimic, stai liniștit. Mă gândeam la faptul că puteam să te omor încă de când ați intrat în jocul meu, deși nu am făcut-o. Am totuși alte planuri cu tine, însă nu o să le încep de acum. Mai trebuie să aștepți puțin...

"Planuri...cu mine? Ce fel de krussalian ar putea avea niște planuri cu un asterian? Ceva e în neregulă cu băiatul ăsta!" Darius părea puțin surprins de ceea ce putea scoate pe gură intrusul. Putea fi adevărat, dar în același timp și un șantaj și o jegmănie totală. Auzind toate astea, Darius a rămas tare pe poziții, susținându-și punctul de vedere.

- Orice s-ar întâmpla cu mine, mai devreme sau mai târziu, nu te va ajuta să afli absolut nimic. Știm cu toții că vreți să distrugeți întregul Pământ folosindu-vă de nenorocita aia de tabletă! Iar eu, unul, nu o să vă las să faceți asta niciodată! afirmă Darius, uitându-se fix în ochii adversarului.