Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 2

Capitolul 2- Privirea..

Da..miercuri. Ziua din mijlocul săptămânii pe care aproape toți oamenii o urăsc, în special Julianne. Urăște miercurile deoarece mereu avea multe lucruri de făcut în această zi a săptămânii, dar acum e diferit. Se află la o școală nouă cu elevi noi, profesori noi, program nou și cel mai important, o Julianne nepăsătoare. Pe frumoasa blondină nu o interesează nici cât negru sub unghie dacă va întârzia sau dacă va face impresie proastă, este doar în ultimul an, cui îi mai pasă? Nici măcar nu vrea să se ridice din patul mult prea moale care odată a aparținut mamei ei, dar alarma ceasului de pe noptiera din lemn vechi de lângă patul ei e de altă părere.

-Agh...

Mormăitul, aproape mârâitul lui Julianne a ieșit ca un mic ecou în cameră înainte ca mâna blondei să facă cunoștință cu ceasul printr-o lovitură zdravănă asupra deșteptătorului. Zgomotul enervant se oprește făcând-o pe fata înfofolită în pilotă să zâmbească ușor cu un aer triumfător, apoi să-și bage capul sub pernă. Fericirea Juliannei nu durează mult deoarece glasul melodios al Dorotheei se aude de pe partea cealaltă a ușii.

-Julianne, trezește-te scumpo, o să întârzii dacă nu te ridici din pat. Îmbracă-te și apoi coboară la micul dejun.

Julianne își strânge puternic perna în jurul urechilor pentru câteva secunde, apoi aruncă perna pe jos și se ridică în fund pentru a-i răspunde bunicii ei.

-Sunt trează, bunico!

Fetei i-a trebuit multă energie și autocontrol pentru a da un răspuns adecvat bunicii ei, având în vedere că voia să înjure cât o țineau plămânii din cauza faptului că ea nu vrea să se ridice din pat nici în ruptul capului, dar totuși o face. Se ridică în capul oaselor, mergând alene spre baie de parcă se duce la spânzurătoare. Închide ușa băii apoi se dezbracă de pijamale ei care sunt formate din un maiou simplu negru și niște pantaloni scurți, negrii cu scris alb. Se uită în oglindă analizând atentă și dezgustată propria reflexie. Își prinde părul într-un coc dezordonat, oftează dând din cap în sens negativ, apoi intră în cabina de duș dând drumul la apa rece.

Juliannei nu i-a plăcut niciodată să se trezească de dimineață, dar totuși era mult mai entuziasmată de o nouă zi, acum...este doar morocănoasă. Apa rece îi invadează corpul rapid făcându-i pielea de găină, îi place să simtă acest fior așa că mai stă câteva minute așa, înainte să ia gelul de duș cu miros de fructul pasiunii și să se săpunească până ce întreg corpul îi e acoperit cu spumă. Se clătește rapid, apoi iese din cabina de duș, ștergându-se bine cu un prosop alb și moale.

Blondina ia halatul de baie pe ea, mergând în dormitor unde se poziționează în fața șifonierului sprijinindu-se într-un picior și o mână poziționată pe ușă. Acum fetei nu îi mai este greu să se decidă ce să poarte, nu îi mai pasă ce cred ceilalți despre ea și nu va mai fi în centrul atenției, deci cui îi pasă cum se îmbracă?

Julianne ia o lenjerie neagră pe ea, apoi niște blugi negrii tăiați la ambii genunchi, un maiou alb cu o mustață neagră pe el și un cardigan roșu, destul de lung. Fata merge iar la baie unde își pune halatul la loc, de unde l-a luat, apoi își desface cocul dezordonat și se piaptănă cu peria de pe raftul oglinzii. Se dă doar cu rimel apoi părăsește baia pentru a-și căuta pălăria neagră, simplă. O zărește pe birou. O pune pe cap rapid, dar se oprește brusc la vederea unei poze cu mama ei când era tânără. Privirea îi analizează zâmbetul femeii din fotografie apoi pufnește nervoasă dărâmând fotografia din ramă, cu fața în jos. Își pune pe umăr ghiozdanul, din mers luându-și telefonul de pe noptieră, îl bagă în buzunarul de la spate al blugilor apoi iese din cameră precum o furtună coborând scările până la bucătărie, unde bunica și bunicul ei conversau.