Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 6

Capitolul 6- Cuvinte nerostite

Luni dimineața vine cu repeziciune, iar Julianne nici măcar nu-și dăduse seama de asta deoarece în acest moment se agită de zor să se îmbrace cât mai repede. Ceasul indică 8:20 și în exact 10 minute, Julianne are prima oră, are matematică, fata gândindu-se la asta surâde ușor în timp ce-și ia ghiozdanul în spate. Nu îi păsa că întârzie, nici măcar puțin, dorea să vadă dacă blondul va mai întârzia la ora domnului Parker, aflase și fata numele profesorului ei de matematică atunci când era în baia fetelor, iar o fată care face cursuri cu ea îl înjura în toate felurile datorită unei note proaste.

Blondina coboară rapid treptele, fără să mai dea prin bucătărie, Julianna iese precum un fulger pe ușă. Afară soarele prevestea o zi fără precipitații, norocul fetei că se îmbrăcase mai subțire astăzi. Fata se oprește o clipă pentru a inspira adânc în piept aerul de afară, își bagă căștile în urechi și o ia la pas către școală. Pentru câteva minute de mers în liniște, Julianne se aștepta ca nimic să-i nu îi întrerupă gândirea în legătură cu natura pe care o analiza în detaliat, dar un sunet de motor îi întrerupe concentrarea. Sunetul vine dintr-un loc apropiat de ea, aceasta îndreptându-și capul spre stânga. Nu tare îi este mirarea să vadă o motocicletă negră încălecată de un creț blond ce are ochelari negrii de soare la ochi. Julianne pare mai mult amuzată de situație, dar totuși continuă să meargă ușor pe trotuar în timp ce motocicleta merge cu aceeași viteză pe lângă ea.

-Nu întârzii la vreo oră? întrebarea pusă de băiat o face pe Julianne să râdă silențios în timp ce-și scoate o cască din ureche doar pentru a fi puțin mai atentă la băiat.

-Mmm..nu știu. Tu nu? tonul folosit de blondină este ușor jucăuș asta făcându-l pe Caden să-i vină să rânjească larg, aproape fără motiv.

-Depinde..se pune ca întârziat dacă nu vreau să intru la oră? joculețul lor ia o scurtă pauză cât timp Julianne se oprește din mers, la fel făcând și băiatul.

Blondina face un pas mai aproape de motocicletă putându-l privii mai de aproape și de sus pe Caden.

-Atât de rebel sunteți, domnule Morgan? continuă Julianne jocul în timp ce-și fixează ochii într-i lui Caden.

-Ei bine domnișoară Evans, aș fi mult prea rebel dacă v-aș invita la o cafea?

Caden știe că ceea ce a întrebat este un lucru riscant, poate prea riscant pentru el, dar chiar își dorește să afle cine este Julianne Evans, această fată care nu-i lasă mintea în pace.

-Mh..tu chiar vorbești serios acum? tonul folosit de fată este unul mai serios de această dată, un ton care strică balanța jocului de replici.

-Cât se poate de serios. zice el dându-și ochelarii jos de la ochi pentru a-i arăta fetei că ochii lui nu mint.

Privirea lui o face pe Julianne să bufnească în râs deoarece băiatul chiar încearcă să pară serios, adevărul este că fata își dă seama că acestuia îi vine de fapt să râdă, și o face. Râsul lui ușor îi face inima Juliannei să bată cu o tentă mai repede, să-i tresară, ea putând să simtă destul de bine fiorul ce îi petrecu șira spinării. Fata nu se mai putu abține și îi ia exemplul băiatului alăturându-i-se.

-Haide, urcă. Știu un loc unde cafeaua este genială.

Julianne nu se mai gândi, doar acționează după primul instinct și urcă pe motocicletă, în spatele băiatului. De data aceasta își așează singură mâinile peste abdomenul crețului, Caden simțind furnicături în acel loc. Acesta își pune la loc ochelarii de soare, apoi pornește spre locul de care îi vorbise blondinei.