Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 3

Capitolul 3- Bibliotecă

Acum totul îi era mult mai clar Juliannei. Urăște locul ăsta. Totul era mai frumos înainte și deși nu vrea să recunoască, își vrea vechea ei viață înapoi, unde totul era bine. Mama ei trăia, avea un viitor strălucit în față și cel mai important, se avea pe ea însăși. Tot ceea ce se vede acum la Julianne este partea întunecată și fără viață.

"Îmi urăsc viața!" își zice fata în gând atunci când clopoțelul sună, anunțând terminarea orelor.

Julianne se ridică rapid din bancă luându-și lucrurile și ieșind din clasă mergând spre dulapul ei pentru a-și lua geanta cu materiile pentru mâine. Nu prea ar vrea să meargă acasă unde va sta degeaba în pat privind tavanul, are chef să citească și asta poate face la biblioteca școlii. Asta îi amintește că trebuie să ia o carte de botanică pentru proiectul la biologie, chiar dacă nu-i prea păsa de el era o scuză bună pentru Dorothea.

Își ia ghiozdanul din dulap punându-l de umăr, apoi trântește ușa dulapului și își scoate telefonul apelând-o pe bunica sa. După două bip-uri Dorothea răspunde.

-Da Julianne, ai pățit ceva, scumpo? vocea îngrijorată și puțin speriată a femeii o face pe fată să ofteze mintal.

-Nu bunico, te-am sunat doar să te anunț că voi veni puțin mai târziu astăzi pentru că am ceva de făcut la bibliotecă.

Spusele fetei o fac pe bunica acesteia să expire ușurată, apoi să răspundă.

-Bine, draga mea, ai grijă când vii, să nu se întunece și ai grijă la ploaie.

-Bine, voi ajunge până la cină. este tot ce mai spune Julianne înainte să închidă apelul.

Blochează ecranul telefonului, apoi pornește către scări pentru a coborî la parter, acolo unde se află biblioteca. A zărit-o azi când căuta baia, nu poate spune că s-a obișnuit cu locul pentru că este abia pentru a doua zi aici, dar nici nu se poate plânge. Locul e bine dotat, iar acum e curioasă să vadă și biblioteca. Dintotdeauna i-a plăcut să petreacă timpul în bibliotecă, în liniște printre rafturile pline de povești fantastice, altele de dragoste. Unele lucruri nu se schimbă niciodată, iar asta este unul dintre cele câteva lucruri care nu s-au schimbat la Julianne.

Fata ajunge în fața ușii bibliotecii, apasă pe clanță, apoi deschide ușa mare intrând în încăperea uriașă dacă se poate spune și așa. Este plină de rafturi cu cărți, mirosind ușor a aer închis, dar pe Julianne nu o deranja. Privește pentru un moment în jurul ei constatând că nu vine prea multă lume aici având în vedere pustietatea aceasta. Fata observă în dreapta ei, la câțiva metrii depărtare, un birou înalt făcut din lemn maro închis, lăcuit, la care o bătrânică cu ochelari citea o carte destul de stufoasă.

Julianne tuși ușor făcând-o intenționat pentru a-i atrage atenția femeii în vârstă, care tresare ușor speriată la auzul zgomotului.

-Oh, bună! salută prietenos femeia. Nu m-a anunțat nimeni că mai este încă un elev pe care să-l supraveghez pe timp de detenție. O să-ți arăt ce ai de făcut și..

-Nu sunt aici pentru detenție. glasul ușor reținut și puțin stânjenit al Juliannei o întrerupe pe femeia ce pare puțin trecută de 55 de ani.

-Oh, păi în cazul acesta servește-te din ce ai nevoie. o încurajează femeia preluându-și un zâmbet cald și sincer pe față, apoi întorcându-se la cartea ei de care părea foarte interesată.

Julianne rămase ușor confuză, dar își revenise după un moment scurt lăsându-și ghiozdanul pe un scaun de la o masă liberă ce era așezată în fața rândurilor de rafturi. Pornește pe o mică cărare privind atentă fiecare carte mergând ușor. Unele titluri îi erau cunoscute, toate făcând parte din categoria dragoste, dar tot nu se oprește până ce zărește un titlu extrem de drag inimii ei. Se ridică pe vârfuri, dar înălțimea ei nu este de ajuns de mare ca să ajungă la acea carte.