Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 15

Capitolul 15- Surpriza serii..

-Intrați, intrați.. îi îndeamnă femeia fericită.

Caden o ia de mână pe Julianne într-un mod tandru și o trage după el până în interiorul clădirii după care femeia închide ușa de la intrare.

-Mă bucur atât de tare să te văd, puiule. spune femeia luându-l din nou în brațe pe fiul ei de data asta îmbrățișarea este mai scurtă.

Femeia se îndepărtează ușor de el, iar Caden preia cuvântul.

-Și mie îmi pare bine să te văd, mamă. zice privind-o zâmbind, după care se trezește la realitate. Mamă, ea este Julianne. spune el cuprinzând mijlocul fetei lipindu-o de el, putând să-i simtă emoțiile, asta făcându-l să zâmbească ușor amuzat. Iubita mea. termină el să o prezinte pe fată, iar femeia își îndreptă atenția asupra Juliannei zâmbind fericită.

-Of, Doamne! Mulțumesc că l-ai readus pe calea cea bună. Și încă cât! spune femeia amuzată și în același timp fericită, după care întinde mâna spre blondină. Aniela Morgan, îmi pare bine să te cunosc.

-Julianne Evans. Asemenea, doamnă Morgan. zice ea timidă acceptând mâna femeii care nu se mulțumește doar cu strângerea de mână așa că o trage într-o îmbrățișare de urs.

-Sunt atât de fericită că fiul meu a adus în sfârșit o fată acasă. spune Aniela în timp ce o lasă pe fată să respire revenind în strânsoarea caldă și încurajatoare a lui Caden. Și te rog scumpo, îmi poți spune Aniela, doamna Morgan e prea formal pentru mine. spune după care își zâmbesc unei alteia, Julianne acceptând să o numească așa.

După prezentări, Julianne și Caden află că Dustin, tatăl lui Caden, ajunge abia mâine din New York și cum mâine seară este reuniunea, pe zi vor ajunge și frații lui Caden împreună cu perechile lor și copii. Unchii și mătușile de asemenea. Din câte le povestise Aniela, vor fi chiar și verișorii lui Caden care sunt în cadrul armatei. Julianne se îngrozește la gândul că trebuie să dea ochii cu întreaga familie a iubitului ei, dar sunt emoții constructive. O face pentru a fi alături de Caden.

Acum, cei doi urcă scările spre fosta cameră a lui Caden, care, după spusele mamei lui, a rămas la fel ca înainte să se mute. Caden ține în mâini bagajele, și când se oprește în fața unei uși, Julianne o deschide. Cum intră în cameră, blondina începe să analizeze tot, de la patul de mărime medie acoperit cu lenjerie din saten negru până la setul de mobilă din încăpere de un maro deschis ce se potrivește cu parchetul. Culoarea pereților fiind albă, pe tavan erau pictate niște stele negre, alături de o semilună și un candelabru simplu.

-Drăguță cameră. punctează Julianne în timp ce Caden lasă gențile pe podea, iar ea așezându-se pe patul moale.

-Mda. mormăie el privind în jur pentru câteva secunde după care se întinde alături de ea.

-Mama ta este atât de..surprinzătoare. zice fata ușor reținută în timp ce îl pricește pe el, amândoi fiind întinși.

-Ce vrei să spui? întreabă el după care începe să se sprijine într-o mână stând aplecat asupra ei.

-Mă așteptam să fie altfel. răspunde privindu-l în ochi. Este atât de elegantă și de treabă..și frumoasă. Semeni mult cu ea. zice iar el îi dă un sărut scurt pe buze, apoi se retrage zâmbind.

-Mai puțin la ochi. Spencer îi moștenește ochii, iar eu culoarea părului. În rest, la aspect, semănăm cu tata.

-Mama ta mi se pare o persoană foarte drăguță. spune ea în timp de se cuibărește mai bine la pieptul lui încă privindu-l în ochi. Își așează palma dreaptă peste obrazul lui și începe să-l mângâie ușor.