ANORMALL

Capitolul unsprezece

EMMA

Priveam speriată în jurul meu. Parcă amețeam. Nu voiam să plec cu William, știu că mă va maltrata. Știu că voi avea parte de o suferință nemărginită alături de el, fiind neprotejată de nimeni. William este un om rău, și nu îmi dau seama unde am greșit de m-am pricopsit cu el.

- Nu, te rog, vreau să rămân aici! îi spun plângând

- Nu te mai smiorcăi. Și nu-ți fie frică de mine...

- Am destule motive ca să-mi fie frică de tine. M-ai maltratat, m-ai violat, și ar mai exista zeci de motive.

- Voi încerca să mă controlez. Bănuiesc că Lucas ți-a spus despre "boala" mea, așa-i?

Eu dau din cap aprobator apoi îmi șterg lacrimile de pe obraz cu podul palmei. Chiar dacă îl plac, nu vreau să fug cu el, nu vreau să mă chinuie. Am spus că vreau să uit că există! Dacă eram departe de el poate sentimentele mele s-ar fi diminuat.
Cum stau aici, la treizeci de centimetri de el, și îi privesc ochii verzi, și părul ondulat, mai că aș sări pe el și l-aș săruta. Sunt o mare idioată, am tot dreptul să mă subestimez.

- Și până la urmă unde mergem? întreb

- Nu știu încă.

E de bine, dacă planul său nu este bine pus la cap, sunt șanse enorme ca totul să se ducă de râpă.

- Acum cum te simți? îl întreb

- Calm. Încearcă să nu mă enervezi. spuse. Îmi pare rău...

Mă uit confuză la el. Oare de câte ori în viața lui și-a cerut scuze?

- Pentru că, ți-am făcut ce ți-am făcut, că ți-am furat inocența... spuse și eu îmi îndrept privirea spre geam

A fost atât de violent. Atât de brusc. M-a distrus.

- Eu nu m-am putut controla... continuă

- Te iert căci înțeleg. Dar te rog...data viitoare când vrei să recurgi la acest mod de terorizare, fă-o cu altcineva. îi spun calm, ca să nu îl enervez

Unele fete poate ar rămâne traumatizate în urma unui viol, s-ar închide în cameră, în casă și în ele. Dar ce poți face dacă cel care te-a violat e cel pe care îl iubești, care are o boală mintală iremediabilă. Ce să știi să faci? Ar fi două căi: moartea sau acceptarea realității, pentru că, la naiba, îl iubești. Așa cum e el.

LUCAS

Cobor din mașină și extrag sacoșa cu mâncare de pe bancheta din spate, cu gândul că trebuie să gătesc ceva gustos la cină pentru mine și fiica dușmanului tatălui meu.
Mă apropii de ușă și cu o mână iau cheia din buzunar. Ușa era deschisă.
Ce dracu?
Intru în casă și las sacoșa pe blatul din bucătărie.
Fug în dormitorul dedicat Emmei, însă ea nu era acolo. Am căutat-o prin toată casa, lipsea.
Nu, nu are cum să fugă, era prea slăbită. Sau... La dracu William!

Am scos telefonul și l-am sunat.

~ Dacă e cu tine, te voi găsi, și te voi ucide! îi strig nervos și îl aud chicotind

~ Ai ajunge prea târziu. E deja în ceruri. spuse și închide

Nu! Nu cred că el e atât de nebun încât să o ucidă pe Emma! Nu! Nu are cum! La naiba, ea îl iubește și el e criminalul ei. Și din cauza aceasta îmi este cel mai teamă, că eu unul chiar îl cred pe William în stare să o spintece cu sânge rece și mâinile goale.