ANORMALL

Capitolul patruzeci și doi

Emma

      — Și ce vrei să spui prin asta? îl întreb pe Evan

      — Că William e un idiot.

      — Hei! Nu vorbi așa.

      — Îl iubești.

      — Te urăsc, mai degrabă stau cu Saylee.

      Merg în camera mea plictisită, William a plecat nu știu unde și la pus pe Evan să-mi țină companie, nu știu dacă era așa netot și înainte.

      Camera mea era întoarsă cu fundul în sus. Imediat cum William s-a trezit, a primit un telefon și mi-a devastat camera după un tricou, nu mi-a spus de ce era așa grăbit, a plecat și mi-a spus că se întoarce mai târziu.

      Am început să strâng hainele de pe jos, majoritatea erau ale lui. Nu sunt chiar de acord ca el să doarmă în camera mea, în același pat cu mine, dar dacă lui îi spui "nu!" pentru el e un "da" imens.
Dar ce să fac...înțeleg că noi am fost un cuplu, dar eu sincer mă îndoiesc. Adică el să îmi facă toate acele lucruri rele și pe urmă să ne îmbrățișăm? Până aflu adevărul întreg o să tot arunc vina pe boala lui care îl posedă.

      Imediat ce i-am strâns hainele de pe podea, le-am dus în coșul cu rufe. Miroseau a parfum și țigări, ca de obicei.

      Cobor înapoi jos și merg spre bucătărie, Evan nu se afla pe aici, poate că a plecat, slavă Domnului.
Dar imediat ce am pășit în bucătărie am fost lipită cu brutalitate de perete. Evan mă strivea la propriu.

      — Ce naiba faci? mă bâlbâi speriată

      — Dacă William se joacă cu Lora, am și eu voie să mă joc cu tine.

      Am rămas șocată, o Doamne. Nu îmi era de fanteziile lui cu mine cât îmi era de "joaca" lui William cu Lora.

      — Minți fraiere. Dă-mi drumul până nu ajunge William acasă și poate dai de naiba.

      — Ce te face să crezi că William va ajunge acasă curând?

      — Dă-te dracului de pe mine!

       Telefonul lui începe să sune și el răspunse, încă țintuindu-mă de perete.

      ~ Cum Doamne Dumnezeule să fie împușcat? țipă și inima îmi stă în loc

      Dacă era vorba despre William? O migrenă mă apucase și parcă nu mai puteam să respir.

      ~ La naiba! Ajungem imediat.

      Evan închise apelul și mă cuprinde de încheietură, ieșind din casă.

      — Urcă. spuse rapid și îmi face semn spre mașina lui

      — Spune-mi că nu e vorba despre William!

      — Din păcate scumpul tău a fost împușcat în apropiere de inimă. Să sperăm că e bine. L-au băgat în operație.

      Am simțit că cedez și am început să plâng. Nu pot să cred.

      Hai Emma trezește-te! Ăsta e doar un alt coșmar!

      Corpul meu refuza să creadă că William e în operație, la spital, împușcat mortal.
Drumul a fost al naibii de lung. Traficul era plin și abia am ajuns la spitalul unde era el.
Când am coborât din mașina lui Evan simțeam că nu mă țin picioarele. Și totuși am intrat în spital chinuindu-mă să rămân întreagă.
Evan întrebă de William Brown și la ce sală de operație se află.