ANORMALL

Capitolul treizeci și trei

Emma

Trec prin sufragerie și râsul mă pufnește atunci când îl văd pe William cu un sac în mână strângând gunoaiele de la petrecerea de aseară.

— Ar fi fost frumos dacă am fi petrecut-o împreună. îi spun

— Ar fi fost... spuse aruncând pahare în sacul negru. Unde ai fost ieri?

— M-am plimbat prin împrejurimi.

M-am dus în bucătăria mică și mi-am luat un croissant. Mi-era foame și nu aveam pic de mâncare.

— Aseară, în timp ce fata roz îți dansa în poală. A venit un tip la mine, Justin parcă îl chema, și mi-a spus că te cunoaște.

William scăpase sacul jos și se uita șocat la mine.

— Înalt cu părul șaten și ochii căprui?

— Da.

— La dracu. M-au găsit! Trebuie să plecăm cât mai repede din casa asta, suntem în pericol! mă prinse de mână și am fugit spre mașină

Ce Dumnezeu?
Mă aruncase efectiv în mașină și el ocupase locul șoferului.
William conducea ca un nebun și încă de când am pornit din fața casei un tip cu o dubă neagră ne urmărește. Nu i-am spus asta lui William dar cred că am să-i spun.

— William, o dubă neagră e pe urmele noastre încă de când am plecat din cartier.

— Drace! Omul ăsta e disperat!

Nu am avut tupeul să îl întreb despre ce e vorba, era deja destul de nervos. Și în ultimul timp ne-am distanțat.
De când am aflat că Lucas trăiește aș sta numai cu el, să recuperez timpul în care am crezut că e mort și i-am dus dorul
Și William, e William...același temperament. Adică, măcar nu trebuia să-mi spună că a făcut ce a făcut cu o fată în baie. Trebuia să țină pentru el.

Ajungem în fața clădirii unde tatăl lui William își face 'munca', dar tot aici trăiește. Era imensă casa, dacă nu aș ști despre ce e vorba aș crede că e o pensiune.
Fugim înăuntru și William merge direct în biroul tatălui său.

— Prostul de Justin m-a găsit!

M-am așezat pe un scaun și el se plimbă nervos prin camera mare.

— E vina ta. Eu te voi apăra dar nu pot să te scot din problemele în care te-ai băgat. Și acum că ești aici și nu poți controla treburile din Las Vegas el va lovi direct acolo. spuse tatăl lui William ridicându-se de pe scaun

Nu am înțeles o iotă. Habar nu aveam despre ce vorbeau cei doi. Poate despre rețeaua de prostituție, sau droguri, sau arme...sau cine știe ce mai face William.

— Ve-ți sta aici și nu aveți voie să ieșiți măcar din cameră! Camera din ultimul etaj, clădirea o să fie înconjurată de oamenii mei.

Mă simt de parcă aș fi ținută în lesă. Nici măcar din cameră nu am voie să ies?! Ce pușcărie subtilă e și asta?

William ieșise din birou, eu fiind pe urmele lui. Dar tatăl lui mă oprise.

— Stai puțin. William e cam...băgăreț. Și știu că e cam idiot, dar te iubește.

De ce îmi spune asta...?

— Ce vreau să spun e că...nu ești obligată să mergi după el și să fi implicată și tu în problemele lui. Dar nu îl părăsi, îl vei face să sufere. Se controlează de când tu ai apărut și îți mulțumesc... Acum poți pleca.