Imediat ce am terminat de preparat micul dejun, mi l-am aranjat pe o farfurie și am dat drumul la TV, pe un post de muzică pop.
Scap speriată furculița pe masă atunci când aud strigătul înfricoșător al lui William. Cred că vorbea cu cineva la telefon, și cel mai grav e că părea scos din minți. Nu am mai mâncat, ci doar mă uitam la ceas și așteptam să văd reacția lui William. Timpul parcă s-a oprit în loc. Niște zgomote s-au auzit din sufragerie. Eram atât de curioasă să văd ce se întâmplă, dar nu mă clinteam deloc. Eram îngrozită.
Liniștea răpuse întreg apartamentul. Asta mă înfiora și mai mult, se va întâmpla ceva rău, presimt asta.
Ușa se izbise puternic de perete, William fiind roșu la față de furie.
Răul a venit...
*
Trebuia să fug, dar nu aveam unde. Trebuia să strig, dar nimeni nu mă auzea. Trebuia să mă ascund, dar deja era acolo...
Mă uitam în oglindă și încercam să pansez rana de pe obraz pe care William mi-a provocat-o, dar nu puteam din cauza lacrimilor. A făcut-o iar, din nou a fost violent cu mine, palmele au venit una după alta, cuvintele urâte ce îmi despicau sufletul curgeau din gura sa murdară ca un râu. Pielea de găină a revenit...
Credeam că s-a schimbat, credeam că a devenit mai bun într-un fel. Dar m-am înșelat amarnic, a rămas tot același William, un monstru.
Și încă o dată îmi amintesc, îl iubesc pe monstrul ăsta.
Nici acum nu reușesc să îmi pansez rana care încă sângerează, mă ustură al naibii de tare. Pe antebrațul drept aveam o vânătaie urâtă și mare, la fel și pe abdomen, și la fel și pe piciorul stâng.
Și dureau, mă durea tot corpul de parcă am fost spintecată în două. De data aceasta m-a lovit și mai tare decât părțile trecute. Și îmi vine să îmi trag eu însumi o palmă, pentru că am crezut în inevitabil, am crezut că William s-a schimbat, ceea ce nu se va întâmpla vreodată.
Știam că dacă fug cu el asta se va întâmpla. Doar că el lucrează murdar, m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare de el, ca apoi să mă doboare până la zero. Sunt o fraieră.
Acum e plecat, la dracu sau cine știe pe unde umblă. A dat în mine ca într-un sac de la sala de sport și m-a lăsat acolo, nici măcar nu puteam să respir regulat. Și probabil acum se distrează prin vreun club, cu vreo fată, care îl satisface. Yach.
De ce sunt așa nătângă? M-a bătut și încă o face, m-a violat și poate o s-o mai facă, și eu tot îl iubesc. Îmi vine să-mi smulg inima din piept cu tot cu sentimentele ei penibile.
După minute de chin, am reușit să-mi pansez toate rănile deschise și pe vânătaia de la abdomen am pus o pungă cu gheață, ea era cea mai mare și mai dureroasă.
M-am întins în pat și am încercat să dorm câteva minute. Am închis și ușa, ca nu cumva monstrul ăla de William să mai intre în cameră.
M-am trezit, simțind o durere acută în burtă. Îmi venea să vomit, am fugit la baie și m-am aplecat deasupra WC-ului. Am scos toată mâncarea pe care am consumat-o astăzi. Nu era multă, ci doar puțin din micul dejun pe care nici n-am apucat să-l savurez.
Mă spăl pe față și pe dinți.
Mă voi răzbuna William Brown pentru felul în care m-ai făcut să arăt, pentru felul în care mă simt, pentru toată durerea provocată. Într-o zi voi scăpa de la tine și voi fugi direct la poliție, te voi afunda în pușcărie.
Ies din baie ținându-mă de burtă. William tocmai intră pe ușă și eu rămân pe loc. Îmi venea să-i arunc în cap lampa care era pe masa de lângă mine! Avea telefonul la ureche, dar l-a închis imediat și l-a băgat în buzunarul blugilor negri.
— Strângeți lucrurile. Trebuie să plecăm cât mai repede din locul ăsta!
Nici măcar nu m-a privit, ci doar a intrat în camera lui trântind ușa. Neghiobul.
Merg în camera mea și iau micul bagaj și îmi îndes ușor lucrurile în el. Mâna dreaptă mă durea atât de tare încât abia o puteam mișca.
Nu știu de ce vrea să fugim de aici. Era nervos și agitat.
— Grăbește-te! Ce îți ia atât?! spune William dând buzna pe ușă
— Așteaptă! Tu vezi în ce hal mai adus?! Tu vezi că aproape m-ai paralizat?! spun plângând
— Îți voi lua alte haine. Acum trebuie să plecăm.
Mă prinse fix de antebrațul drept, acolo unde mă durea cel mai tare. Am scos un mic țipăt, dar nici nu m-a băgat în seamă. Ci doar s-a grăbit pe hol până în lift. Durata până ajungem jos parcă a fost de cinci ani. Noi doi în liniște, el fumegând de furie.
— Lucas ne-a găsit. spuse și inima mea tresare de fericire
Și mi-am revenit imediat. Nu o să mă găsească la timp, și William va reuși să fugă cu mine...
Într-un final am ajuns jos. Am ieșit din lift el prinzându-mă din nou de antebrațul drept. Omul ăsta știe să atingă acolo unde doare cel mai tare, și la propriu și la figurat.
Ieșim din hotel. Dar suntem întâmpinați de... Lucas cu încă câțiva oameni.
— Mă credeai prost? spune Lucas rânjind
William rămâne pe loc neclintit. Eu mă smucesc din brațele lui și fug înspre Lucas. Îl strâng puternic la piept, el făcând la fel.
— Ține-ți-l aici până plecăm. Lucas spune și William răbufnește dar oamenii lui Lucas îl țin pe loc
Lucas mă urcă în mașină, dar eu continui să mă uit la William, și el la mine. Era calm. Și se uita adânc în ochii mei. Îl iubesc și nu vreau să-l părăsesc. Dar nu mai vreau să fiu rănită și chinuită din nou.
Mașina lui Lucas începe să se deplaseze. Eu mă uit tot la William care începe să se zbată din strânsoarea oamenilor lui Lucas. Îmi părea atât de rău. Cu fiecare metru făcut inima mea începea să plângă și mai tare.
Și ultima privire către William a fost în oglinda retrovizoare, apoi am luat curba și l-am pierdut din vederea mea.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
