ANORMALL

Capitolul douăzeci și nouă

Emma

— Și cum merge cu William?

— Adriane ți-am mai spus că nu sunt împreună cu el. Tatăl meu a murit și el are "grijă" de mine. o mint

— Atunci, pot să-mi încerc norocul cu William? spuse zâmbind

Nu! E al meu!

— Sigur. Ai cale liberă la el. o mint din nou, dar cu o tragere de suflet, sper să nu încerce nimic

William...de când ne-am certat, nu mai dă pe acasă, e mereu plecat și e din ce în ce mai rece cu mine.
Știu și-a cerut scuze, căci nu poate să se controleze, dar devine enervant. De ce m-a adus înapoi, să stau închisă în casă? Of idiotul, norocul lui și ghinionul meu e că îl iubesc, îl iubesc prea mult.

M-am așezat la masă și am mâncat sandviciul preparat de Adriane, face sandviciuri gustoase.
Deodată aud soneria ușii răsunând în casă.

— Răspund eu. spuse Adriane

— Hunt! William! Unde dracu sunteți? aud vocea oaspetelui și o recunosc ca fiind a tatălui lui William

Fug în sufragerie și îl văd oarecum nervos.

— Fii-tu nu e acasă. spun serioasă

— Unde umblă și copilul ăla?

— Sunt aici. Ce surpriză plăcută. spuse William ironic apărând din spatele tatălui său

— Acum că sunteți aici. Rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Alexander e mort, dar oamenii lui au strâns un fel de armată și sunt pregătiți să se răzbune, mai pe scurt, să ne ucidă cu sânge rece.

La naiba, am spus că tatăl meu nu are prieteni adevărați, dar de fapt are!
Și sunt extrem de pregătiți pentru a ne șterge de pe fața pământului din pricina faptului că i-am eliminat conducătorul.

— Și ce propui? întreabă William

— Veți veni înapoi în Londra unde pot avea grijă de voi.

— Putem avea și singuri grijă de noi.

— Da. îl aprob pe William

— Ba da veți veni. Am pierdut un fiu...nu te pot pierde și pe tine idiotule. Și Emma dacă te-am adus până aici te vom proteja în continuare, tu ești obiectivul principal al armatei.

Dracu să îi ia pe toți. Când credeam că tot răul s-a dus, alt ceva apare și îmi pune piedică în a avea o viață normală.

Și nu pot pleca, aici e Lucas, mormântul lui...nu-l pot părăsi...

— Diseară în aeroportul părăsit, vă așteaptă un elicopter, care vă va duce în Londra. Trebuie să faceți asta dacă nu vreți să ajungeți în Iad mult prea devreme. Eu mă voi întoarce în Anglia în câteva zile, am niște treburi de rezolvat. spuse apoi pleacă

Am rămas uimită, istoria se repetă? Iar fac drumul ăsta obositor?
E iritant ca naiba.
Îmi risc mereu și mereu viața, punând în pericol mai multe vieți.
Pe cea a sărmanului Lucas...am eliminat-o definitiv. Și mă urăsc din cap până în picioare de acel lucru.

Mă întorc în bucătărie și continui să-mi mănânc sandviciul.

— Bună William. o aud pe Adriane și pufnesc în râs, apoi redevin serioasă

Dacă plecăm de aici n-o să mai poată să-l seducă pe William, dacă rămâneam, poate reușea. Adică e frumoasă, mai frumoasă ca mine.

După ce am terminat de mâncat, am plecat să-mi împachetez puținele lucruri care îmi aparțineau.