ANORMALL

Capitolul doisprezece

EMMA

      William mă cuprinse de antebraț, fiind sigur că nu fug. Și ne-am îndreptat spre camera "noastră". Nu îmi doresc asta. Dacă se va enerva? Dacă va sări să mă lovească din nou? Unde voi fugi? Unde mă voi ascunde într-o singură cameră cu o mică baie?
Tot ce îmi rămâne e să mă rog la Dumnezeu ca William să nu devină un nebun peste noapte.

      Ajungem în fața ușii cu numerele "56" si deschide ușa cu ajutorul cheii oferite de recepționeră. Intrăm în interior și după cum am gândit, era doar o singură cameră cu o baie. Camera era albastră, cu un pat, două noptiere, un dulap mare și o bibliotecă fără cărți. Patul era pentru doi, asta mă îngrozea cel mai tare. Îmi voi petrece noaptea la zece centimetri de William.

      — O să îți dau eu un tricou pe care să-l iei pe post de pijama.

      Eu încuviințez din cap, el se îndrepta spre baie dar l-am oprit.

      — William, pot să te rog ceva?

      El se uită la mine și dăduse afirmativ din cap.

      — Poți te rog frumos să îți închizi telefonul? Nu vreau să avem discordanțe care să îți modifice starea.

      Inima îmi bătea ca o nebună. Poate l-am enervat prin cuvintele pe care tocmai le-am spus, fiind autoritară.
Dar răsuflu ușurată atunci când el se apropie de telefon și îl închide.

      — Poți să îl ții tu dacă vrei. În seara asta tu ești șefa.

      Am respirat adânc și i-am mulțumit, apoi intră în baie să facă duș.

      M-am așezat pe pat și am strâns tricoul lui în mână, cel pe care mi-l dăduse el. Sunt închisă aici, ușa camerei e închisă cu cheia, și cheia a luat-o cu el în baie. Dar ar fi imposibil să fug. Stomacul și zona intimă mă dor extrem de tare, parcă ard. Din vina lui William, din vina nervilor lui...

      Câteva minute mai târziu, el ieși din baie cu un prosop roșu înfășurat în jurul taliei. Corpul lui era bine lucrat, avea pătrățele pe abdomen, și mușchi pe brațe. Dar la dracu, n-am de ce să îl laud, mușchii ăia mi-au provocat vânătăi pe toată suprafața corpului.

      M-am îndreptat spre baie și am tresărit când William a trecut pe lângă mine și își izbise umărul de al meu, m-am întors și m-am uitat la el confuză, el doar rânjea.
I-am zâmbit, doar ca să nu-l enervez și mi-am continuat drumul spre baie. Aveam de gând să stau în cadă o oră, poate chiar mai mult, nu vreau să fiu aproape de monstrul din camera alăturată.

      Și chiar așa am făcut, au trecut aproape cincizeci de minute și eu încă sunt în apă.

      — Emma, ești bine? mă întreabă William bătând la ușă

      Norocul meu e că am închis ușa.

      — Da, vreau doar să mă relaxez. Nu am mai făcut un duș de câteva zile.

      Îi spun și el îmi răspunde doar cu un "bine" și mă lasă în pace.

      Dar totuși ies din cadă, mă șterg cu un prosop roșu, la fel ca cel al lui William, îmi îmbrac lenjeria și tricoul de la el. Părul l-am înfășurat într-un prosop, nu aveam uscător și trebuia să se usuce natural.

      Am ieșit din baie și l-am găsit întins în pat cu mâinile sub cap.

      — Te-ai decis să ieși? spune râzând

      — Da, deja pielea de la degete începuse să mi se încrețească. spun așezându-mă și eu în pat, cât mai departe de el.

      El observă asta, așa că veni el mai aproape.