Mă uitam la William care era al naibii de atent la telefon. Parcă nici nu mă afla lângă el. Devine enervant.
A mai trecut o săptămână, și nu mi-am reamintit încă trecutul meu. William a propus să îmi angajeze un psiholog, dar nu vreau să mă plâng cuiva de problemele mele, nu vreau să mă plâng nimănui, nici lui William.
— William! îl strig încă o dată și își ridică privirea din telefon, și îmi zâmbește
— Ce e?
— Mă simt singură în casa asta...
— Vrei să angajez o menajeră ca în State?
Și deodată în minte apăru multe întâmplări cu Adriane, menajera căruia îi umbla ochii după William, și m-a întrebat dacă are cale liberă spre el. Și tot eu i-am spus da și tot eu am fost geloasă, nu vreau să se mai repete.
— Nu. îi spun
El chicoti și îi observ gropițele drăgălașe din obraji.
— Ți-ai amintit de Adriane? Ai fost al naibii de geloasă pe ea.
— Țin eu să-ți reamintesc că eu am încurajat-o să se dea pe lângă tine.
— Spui asta ca să te aperi.
— Oh mai taci. Uită tot subiectul ăsta. spun oftând și mă ridic de pe canapea
— Unde pleci?
— M-am plictisit, stau și mă holbez la tine de jumătate de oră. Uneori poți fi atât de absorbit de telefonul ăla.
— Vino înapoi, promit că voi fi atent la tine.
— Întâi mă duc să iau ultima ciocolată cu alune.
— O nu, aia e a mea.
William se ridică de pe canapea și fuge spre bucătărie luându-mă complet prin surprindere. Fug în urma lui dar deja se afla la dulăpiorul cu dulciuri desfăcând ultima ciocolată. Mă apropii de el, se întoarse cu spatele și eu sar pe el încercând să recuperez ciocolata. Măcar să o împartă.
Suntem doi idioți, am ajuns să ne batem pe o ciocolată.
— Nu fi netot și dă-mi și mie. îi spun
Ciocolata era cam topită și el și-o întinse pe față.
— Uite. spuse bătându-și obrazul plin de ciocolată
— Mă duc la non-stop și îmi iau una doar pentru mine. Parcă ești o termită, ai mâncat ciocolata din două guri. spun râzând urcându-mă pe blat
— Sunt doar pofticios.
— Și un idiot. Acum dă-mi bani. spun serioasă
— De ce te duci să iei ciocolată dacă încă mai avem? spuse arătând din nou spre obrazul plin cu ciocolată
— Nu sunt cățel să te ling. asta a sunat ca dracu
Râse și el și se apropiase de mine punându-și mâinile pe coapsele mele.
— Ești o fată rea, ești căutată de mafie. spuse și mă uit confuză la el. Știi motivul pentru care am plecat din America? De fapt ca să știi de ce ești urmărită de mafie trebuie mai întâi să-ți amintești de tatăl tău.
— Nu știu ce se întâmplă William, din toate amintirile cu el nu am nici măcar una.
— Și o să-l urăști când o să afli... Nu îți spun mai multe de atât. Mă duc să fac un duș.
Mă sărută pe buze și tresar, de mult nu m-a mai sărutat, îmi zâmbește apoi pleacă.
Unele dacă ar fi în locul meu ar sări direct pe William, nu ar mai ezita nici o secundă, dar eu sunt diferită de restul fetelor, aștept să facă băiatul primul pas.
Mă dau jos de pe blat și iau un pachet de biscuiți din micul dulăpior apoi merg în camera de zi unde era un TV, și am dat pe un post de muzică.
Deodată cineva bătu la ușă și merg agale deschizând ușa, după ea apărând o fată blondă.
— Emma. spuse și mă luă în brațe
Cum naiba să-i spun că nu o cunosc?
— Știu că ai avut un accident și ți-ai pierdut memoria, eu sunt Tamara...
Tamara...o ştiu, dar nu ştiu de unde.
— Mi-am amintit de tine. spun zâmbind
— William e acasă? Am înțeles că stai cu el...
— Sunt aici Tami. spuse William apărând și el
Tamara fuge spre el și îi sare în brațe înfășurându-și picioarele în jurul lui. Ce dra-cu? Bărbia mea aproape că atingea podeaua de uimire. Așa fac prietenii în familia lor? William o strânse și el cu putere în brațe și în scurt timp Tamara se dă jos de pe el și încep să poarte o discuție.
Eu încă sunt șocată, într-un fel, adică ce naiba? Eu când văd un prieten îl iau într-o îmbrățișare simplă, nu mă cațăr pe el de parcă ar fi un zgârie-nori din America.
— Nu te-am mai văzut de mult timp. spuse ea
— Știi tu ca eu să fiu mereu pe acasă? spuse și William râzând
— Mi-e atât de dor de Lucas, am auzit că a fost omorât de niște dușmani de-ai tatălui tău.
Bine, Lucas al meu nu e mort. E viu. Și nu dușmanii l-au omorât, ci însuși prea iubitul lui frate William. Dar după spusele lui Lucas nu era el, ci o dublură sau Dumnezeu știe cine a fost acea persoană care a murit, oricum semăna al naibii de mult.
— Da, îmi pare atât de rău pentru el. spuse William uitându-se la mine
Joacă atât de bine teatru, poate fi un actor de 5 stele.
— Voiam să-ți spun că eu și încă câțiva prieteni ieșim diseară. Ați vrea să veniți și voi?
— Da. spuse William
Amintiri din ultima dată când am fost în club îmi apăruse în minte. William atunci mă...lovise. Am început să plâng și am fugit sus, trântindu-mă în pat. Eu nu merg la nici un club, el are cale liberă.
— Ce s-a întâmplat Emma?
— Nimic. spun ștergându-mi lacrimile
— Adică tu plângi așa din senin?
— Nu, mi-am amintit de Lucas. îl mint. Și nu merg la nici un club, îți amintești cum a decurs ultima dată?
— Bine, dacă nu vrei nu mergem. spuse trist, într-un fel
— Tu poți merge, dacă vrei.
— Nu, nu merg. Stau cu tine.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
