ANORMALL

Capitolul douăzeci și doi

WILLIAM

      — Au sosit noile fete. spuse Stefan. Au sosit odată cu armele din Rusia, dar avem nevoie de aprobarea tatălui tău.

      — Perfect. Vreau dosarul fiecărei fete. Voi decide chiar eu pe cine putem păstra. Cât despre tatăl meu, nu îți face griji

      — Fie. O să-l trimit pe Saylee, eu am o problemă de rezolvat la clubul meu. Deci ne vedem la noapte cu toții. Da?

      — Da.

      Am plecat din "sediul" nostru. O nouă zi, o nouă provocare. Înainte să urc în mașină am simțit cum telefonul meu vibrează în buzunarul pantalonilor. L-am scos și pe ecranul lui era numele lui Saylee.

      ~ Stefan mi-a spus că ai nevoie de dosarele noilor venite. Unde ești?

      ~ În parcare.

      ~ Așteaptă-mă, imediat vin și ți le dau acum ca să nu mai bat drumul până la tine acasă.

      Am închis telefonul și m-am sprijinit de mașină plictisit. În mintea mea apăru ochii albaștri ai Emmei. În ultimul timp am numai certuri cu ea, și nu-mi place asta. Și cu stările mele bipolare, o voi răni...

      — Uite aici. spuse Saylee apărând în fața mea. Sunt în total optsprezece fete, jumătate virgine. Unele au fost de acord, altele luate împotriva voinței lor. Ceea ce contează e că toate sunt din casele de plasament, prin urmare, fără reclamații, dispariții și rahaturi.

      — Te duce căpșorul. Și ele acum unde sunt?

      — În depozitul lui Evan.

      — Nu au multe de făcut, doar să satisfacă, fără acte sexuale.

      — Deci, expertele noastre rămân la putere.

      Am dat din cap și m-am urcat în mașină pornind către casă. Eu și Emma am plecat din casa lui Stefan, mutându-ne în una nouă, și numai a noastră.
Eram într-un fel nervos, ne trebuiau mai multe fete, altfel banii se vor duce pe apa sâmbetei, și vreau fete care știu să-și facă treaba. Oricum, jumătate din ele sunt deja ca niște prostituate. Mai pe scurt, ne trebuie fete pentru prostituție. Nu sunt neapărat un proxenet, sau poate sunt... Pentru mine nu contează. Pentru că nu o pot cataloga prostituție, avem grijă de fetele noastre. Le oferim doar pentru un dans în poală, o atingere, cele virgine chiar nu au parte de acte sexuale, în nici o gaură. Servicii particulare. Adevărul e că multe fete sunt orbite de puterea banilor și sunt în stare de orice, nu mă simțeam vinovat de nimic oricum, și nici nu o să mă simt vinovat pentru ceea ce fac.

      Ajungând acasă într-un sfârșit, am mers în biroul meu, nu înainte de a o saluta pe Emma, și m-am apucat de "sortat" fete.

      Erau una mai ca alta, dar una mi-a atras atenția. Era brunetă, scundă și la naiba avea cincisprezece ani, Saylee, Evan și restul sunt chiar idioți? E prea mică. Am început să râd.
Din optsprezece, au rămas doar doisprezece, spre fericirea lor. Cea de cincisprezece ani a zburat din prima, limita minimă pentru fetele mele e de șaptesprezece ani.

      Mi-am strâns dosarele și am ieșit din birou, acum, mă duc la Emma. Și după voi merge la depozitul lui Evan să le văd.

      Emma era în camera ei, citind o carte, cartea pe care o citea și la Stefan acasă, i se părea atât de interesantă. Dar fie, nici altă activitate de făcut nu are, exceptând jelirea după fratele meu, e atât de agasant.

      — La ora douăzeci vom merge la club. îi spun

      — Acum cât e ceasul? întrebă somnoroasă