Capitolul douăzeci și șapte

6.5K 330 22
                                    

EMMA

      — Lasă-mă William! Trebuie să plec.

      — Deja m-am ocupat de asta. Am demisionat, în numele tău.

      Nu pot să cred. Exagerează.

      — De ce idiotule?! Chiar îmi plăcea slujba aia. Bine, cu ocazia asta, vei primi pedeapsă!

      — Ce?

      — Da, cum ai auzit. Acum, dă-mi două elastice de păr și taci din gură.

      — Nu-ți dau nimic! Dormi la loc.

      — Nu! Faci cum am spus.

      Spre norocul meu aveam două elastice în păr, așa că le-am dat jos și m-am apropiat de părul lui William, dar el mă prinse de încheieturi.

      — Nu! Nu te apropii de buclele mele!

       Îmi apropii fața de el și mă opresc câțiva centimetri distanță de el.

       — Vrei să îți reamintesc că tu aproape mi l-ai smuls? spun abținându-mă să nu plâng

      William rămase tăcut, mereu se crede superior și dominant, dar nu e așa, eu mereu voi avea cu ce să-i închid gura aia spurcată.

       Mă îndepărtez de el și i-au perna, începând să îl lovesc.

       — Asta pentru fiecare bătaie primită de la tine! spun lovindu-l puternic. Asta-i pentru fiecare palmă! țip lovindu-l din nou. Asta-i pentru fiecare lacrimă vărsată din vina ta! țip lovindu-l iar. Și nu în ultimul rând pentru că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine idiot cu ochi verzi. țip lovindu-l pentru ultima dată

      Spre surprinderea mea el nu a reacționat deloc. Mi se pare mie sau de fapt el chiar se lăsa lovit?

      — Și pentru pedeapsa finală, lasă-mă să mă joc cu părul tău.

      El oftă și îmi făcu pe plac, s-a întors și eu am început să-i fac două codițe tip coc. M-am chinuit puțin cu buclele lui rebele, dar am reușit.

      — Gata, întoarce-te. spun și el făcu asta. Doamne ce simpatic arăți. spun ducându-mi mâinile la gură uimită

      — Tu îți bați joc de mine Emma?! Ce mi-ai făcut?! țipă uitându-se în ecranul telefonului la reflexia sa

      — Taci! Arăți mai frumos ca înainte. O Doamne, te-aș viola... mă scăpă gura și mă înroșesc imediat

      — Dă-i drumul!

      — Uită ce tocmai am spus.

      — Acum pot să le desfac?

      — Dacă vrei să plec de la tine, da, le poți desface.

      — Și cât trebuie să port idioțeniile astea?

      — Am o idee, azi vei sta cu mine, și nu trebuie să-ți faci griji că te va vedea cineva așa.

       Începe să râdă. Arată ca un copil de șaisprezece ani. Am sărit pe el și l-am luat în brațe, sincer nu știu ce m-a apucat.

      Sunt o proastă până la urmă, de câte ori m-a rănit, m-am întors la el știind că el va repeta aceeași greșeală din nou. "Nu poți sta departe de ceea ce iubești.", are dreptate, cine poate sta departe de ființa pe care o iubește cel mai mult. Și mai ales când iubești un nebun cu probleme psihice, n-ai ce să faci altceva decât să...îl iubești.

      — Pe cine semeni așa frumos? mă scăpă gura fără să vreau din nou. Scuze, n-am vrut să spun asta. continui și el râde

      — Semăn pe mama, așa îmi spunea tata.

      — Și scuze că te întreb asta, dar de ce te-ai născut cu problemele astea...?

      — Nimeni nu știe, mama nu putea să facă copii așa că a luat nu știu ce tratament periculos, și de aceea sunt "stricat", cel puțin așa cred eu. Care e adevărata cauză nimeni nu știe. Și ciudat e că Lucas nu era așa.

      — Sinceri să fim și Lucas mai avea porniri... Dar tu, ești mai schimbător ca vremea, azi te porți ca un prinț, mâine ca un nebun.

      — Știu asta Emma. Eu nu mă pot controla. Când nervii mă acaparează devin...obsedat, sau nici măcar nu am un cuvânt pentru asta. Îmi place să aud oamenii țipând de durere, chinuindu-se să trăiască. spune și niște fiori îmi trec tot corpul. Dar de la tine vreau un lucru, ți-am mai cerut asta, de câte ori mă vezi așa fugi unde vezi cu ochii, nu vorbi cu mine, doar fugi. Și iartă-mă, pentru că nu sunt eu în momentele alea... spuse dar eu încep să râd. Ce e așa amuzant?

      — Scuze dar nu te pot lua în serios cu cocurile alea. spun râzând în continuare

      El pufni și își dă jos elasticele lăsând părul mediu să îi cadă pe umeri.

      — Hei! Mi-ai stricat capodopera!

      — Mă simt mult mai bine. spune scuturându-și capul, lovindu-mă cu părul în față

      Ori părul meu, ori părul lui e tot același. Serios. De aceeași lungime.

      — Acum, revenind, unde a dus-o Evan pe fata aia, parcă Zoe...

      — Asta e o altă poveste.

      — Dar spune-mi adevărul despre tine acum, dacă tot suntem la capitolul adevăr.

      — Facem afaceri ilegale, priceput? Trafic de droguri, arme și persoane.

      Ochii mi se fac cât cepele.

      — Adică prostituție? spun uimită și el dăduse afirmativ din cap. O Doamne! William tu știi prin ce chinuri trec fetele alea? Nu-mi spune că pe Zoe ai dus-o acolo!

      — Din păcate....

      — Ești nebun, clar. Deci, dacă tu nu erai îndrăgostit de mine îl lăsai pe Evan să mă ia acolo...? întreb amețită, dar de fapt nu eram așa uimită, atâtea am văzut la William încât nu mă mai miră nimic

      — Niciodată nu se va întâmpla asta! Chit că te iubesc sau nu. Dar nu ne oferim fetele pentru relații sexuale, ci dame de companie ce doar oferă satisfacție, fără penetrări. Au idee ce să facă...

      — Vei înceta să o faci? Este nerespectuos față de sexul feminin.

      — Iubito, unele fete se oferă singure, se angajează...

      Am stat în liniște câteva secunde, azi pot spune că am aflat cine este cu adevărat William. E un nebun, asta nu îmi pot scoate din cap.

      — Ce mi-ai făcut să mă îndrăgostesc așa de tare de tine? întreb oftând

      — Aceeași întrebare am și eu.



Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ANORMALLWhere stories live. Discover now