ANORMALL

Capitolul treizeci și doi

Emma

      — La naiba. strig exasperată atunci când umplutura tortului care trebuia să fie pe tort e de fapt împrăștiată pe jos

      Nu mă pricep deloc la gătit. E și ora nouă dimineața, mi-e somn. În loc să dorm sunt aici și încerc să pregătesc un tort pentru ziua lui William, dar cred că voi lua unul la comandă.

      Aveam făină și în păr și eram toată acoperită cu praf. Un dezastru colosal, să nu mai spun de bucătărie.

      — Ce faci...? William intră pe ușa bucătăriei și rămase șocat

      — Te-ai mulțumi cu o prăjitură de un dolar? îl întreb încercând să-mi scot făina din păr

      Până la urmă nu am de ce să sărbătoresc aniversarea lui. Ce bine mi-a făcut el în lunile astea cât am stat aici? Sau cel mai bine spus: de ce mă ține atât de aproape de el dacă nu vrea să formăm un cuplu, adică serios, ne comportăm ca unul, dormim împreună și totuși nu suntem. Dacă prietenii lui îl întreabă cine sunt mă prezintă ca pe iubita lui, dar în particular doar noi doi știm cum stă treaba.

      — Oh te rog. Îmbătrânesc, nu mai îmi organizez ziua.

       Mă apropii de el, și el, simțindu-se amenințat, se dă un pas în spate, știind că planul meu e să-l murdăresc și pe el cu puțină făina.

      — Nu părul. Ți-am mai spus de sute de ori.

      E obsedat de părul lui. Dacă îl sărut și îmi bag mâna prin cârlionții lui pur și simplu se oprește și se îndepărtează de mine. Mda, William nu e normal din toate punctele de vedere.

      — Tu făceai un tort aici? spuse și mă retrag în bucătărie, sprijinindu-mă de blat

      — Se presupune că da. Eram cât pe ce să reușesc.

      — Sunt un prost Emma. Vezi? Mereu o dau în bară! Mereu! spuse trist lovind cu pumnul peretele de lângă ușă

      Eu rămân cu gura deschisă, confuză. Aproape că am uitat cât de schimbător poate fi William.

      Aseară, mirosea de la un kilometru a alcool și țigări. Nici măcar nu puteam sta aproape de el. Nu știu ce s-a întâmplat sau ce a făcut de se simte așa de vinovat.
Sau...cred că știu de ce.

      Mă apropii din nou de el și îl prind de mâini, uitându-mă la el în ochi. Ochii lui sunt superbi, mai ales atunci când e calm, verdele acela emană numai pace și dragoste.

      — Iartă-mă micuțo. Nu intenționez să te rănesc...dar o fac mereu.

      — Dar ce ai făcut?

      — Nu îmi aduc aminte prea multe din noaptea trecută... Doar un bar, o baie și o târfă și înțelegi ce vreau să spun...

      M-am îndepărtat câțiva pași de el și l-am privit, încercând să par puternică.

      — Nu...e nimic William. Nu ești al meu...ca să îmi ceri scuze că...ți-ai tras-o cu cineva...într-o baie.

      Lacrimile dădeau să cadă dar am înjurat și m-am abținut. Ba chiar i-am zâmbit, dar cred că se observă că era un zâmbet fals.

      Niciodată nu am înțeles cum e să faci sex într-o baie. Nu numai că e minusculă dar mai e și WC-ul ăla care te împiedică să stai în poziția dorită. La dracu, ar trebui să-l întreb pe William, e expert în așa ceva.

      — Nu te preface că nu ești rănită Emma. Îmi pare atât de rău, dar mă cunoști și...

      — Ți-am mai spus William, nu îmi aparții, deci în seara asta poți să ți-o tragi din nou, poate de data asta într-un WC public. spun și ies din bucătărie mergând direct în duș