ANORMALL

Capitolul douăzeci și opt

Emma

"— Stai Lucas, nu pleca!

— Rămâne povestea noastră. spune zâmbind, se întoarce cu spatele la mine și dispare

M-a părăsit, pentru o doua oară..."

Tresar speriată și gâfâi adânc. Am avut un alt vis cu Lucas.

— Ce ai visat Emma? mă întreabă William, am uitat că el e lângă mine

— Nimic...important. spun și închid ochii încercând să adorm, dar oricum era dimineață. Acum câteva zile, am visat că am avut un copil...amândoi. îi spun visul le care l-am avut acum ceva timp, de fapt acela a fost un coșmar

— Drăguț, chiar vom avea unul. spuse somnoros

— Vrei să-ți spun partea amuzantă? Tu nu doreai acest copil. Eu l-am crescut.

— Nasol, nu se va întâmpla asta.

— Iartă-mă că te-am trezit, adormi la loc. spun ridicându-mă din pat, mergând spre baie

— Tu unde mergi?

— La... Lucas. Vrei să vii și tu? îl întreb, dar știu deja răspunsul

— Da vin. spuse și mă lua complet prin surprindere

— Glumești?

— Nu, chiar vin.

M-am uitat șocată la el, eram sigură că nu va veni, dar nu știu ce l-a apucat, dar a acceptat să vină cu mine la cimitir. Am intrat în baie și mi-am făcut rutina. Trebuie să-mi tund părul, deja a devenit plictisitor.

Am ieșit din baie și am dat pe un William cu abdomenul gol. Am rămas blocată, deși l-am mai văzut odată dezbrăcat, la hotel, în prima noapte când m-a răpit.

— Iar salivezi Emma? spuse râzând

Mi-am scuturat capul și am ieșit rapid din cameră, de ce mă holbez la el mereu? Dacă privirea mi se fixează nu mi-o pot muta, la naiba!
Când am coborât la parter, în bucătărie era o fată de vreo douăzeci de ani, cred. Dar ce căuta ea aici?

— Bună dimineața. mă salută ea

— Bună. Tu cine ești, dacă nu te superi?

— Domnul Brown m-a angajat aici ca menajeră, lucrez doar o zi pe săptămână. Mă numesc Adriane. spune zâmbind. Și tu? Ești noua lui pradă?

Ce?!

— Nu! Nu sunt nici măcar iubita lui. Și mă cheamă Emma. Ai ceva dulce pe aici?

— Sigur, sunt niște croissante în dulap. Și atunci de ce te afli aici?

— Sunt o...prietenă. spun căutând croissantele alea, fata asta mă minte sau sunt eu proastă? nu le găsesc deloc

— Minte, e iubita mea. spuse William serios intrând în bucătărie încheindu-și cămașa neagră

Adriane se uita la el râzând, sigur în gândurile ei se află un haos, ravagii pe care le-ar putea face cu William.

— Aleluia. șoptesc după ce găsesc croissantele. William vrei și tu unul? spun întorcându-mă și rămân cu gura căscată când îi văd pe William și Adriane sărutându-se

Îmi închid ochii și îmi scutur capul. Când îi deschid îi găsesc exact în același loc, Adriane pe scaun cu ziarul în mână și William în pragul ușii. Ce dracu? Am luat-o razna?