Secretul Mariei

Capitolul 6

Doamna Perry devenea din ce în ce mai agitată, iar domnul Jimmy încerca, în zadar, să o mai calmeze. Nimeni nu putea opri furia unei mame. Chiar dacă fiica ta avea și ea o fată, era necesar să-i mai bagi mințile în cap și unui adult în toată regula, din când în când, credea ea.

— Draga mea, poți să încetezi, te rog? Îi sugeră soțul acesteia care era de un calm imposibil pe care Perry nu îl înțelegea.

Decide să se așeze pe canapea lângă el, însă, peste câteva minute, începe să bâțâie din picioare.

— Poți să o suni, dragule? Îi spune bărbatului uitându-se în gol. Încep să mă îngrijorez foarte tare și—

Ușa se deschide și amândoi părinții sar de pe canapea la văzul fiicei lor în prag. Aceasta se descalță și își pune haina în cuier și cele câteva dosare pe noptieră, la care părinții se uitară curioși.

— Bună mamă! Tată! Îi salută ea stânjenită.

Clara vine din bucătărie și sare la gâtul mamei ei, îmbrățișând-o.

— Mami! Nu te-ai ținut de plomisiune! Îi reproșează micuța puțin tristă. Unde ai plecat?

— Chiar așa, Maria! Unde ai plecat? O întreabă și mama ei, postându-se în fața lui Jimmy cu mâinile încrucișate la piept, în timp ce acesta îi atinge un umăr, încercând să o calmeze. Știa că e mai mult nervoasă decât îngrijorată, acum.

Maria o lăsă jos pe Clara și îi zâmbi, în timp ce se îndrepta spre jucăriile înșirate pe jos.

— O să vă spun totul imediat, zice și le face semn să se așeze pe canapea.

Dacă e cu așezat jos, înseamna că e grav, se gândi doamna Perry, tensionată.

Se așează și ea și acum era față în față cu părinții ei, simțindu-se ca o adolescentă care avea de dat socoteală pentru venirea târziu acasă.

— Înainte de toate, vreau să știți că m-am întors definitiv. Spune Maria încleștându-și degetele. Nu vreau să mă mai întorc acolo. Cel puțin, nu acum, afirmă uitându-se la cea mică.

Cei doi părinți știau că fostul logodnic al Mariei, tată fetiței, nu știa situația. Considerau, la fel ca ea, că nu mai are niciun rost acum să-i spună și să mai trezească alte amintiri îngropate demult în sufletul ei. Păstrau "secretul" cât mai bine cu putință.

— Când am ajuns aici, am avut un mic incident cu Clara și Al—, domnul Alex m-a ajutat. Se corectă ea. Apoi ne-a dus acasă și l-am invitat înăuntru, spune uitându-se la cei doi care nu mai clipeau de secunde bune. Mi-a apreciat talentul la desen și dintr-una într-alta, am aflat că firma tatălui său, domnul Ace, are nevoie de — se blocă aici pentru că nu știa exact ce cuvânt să folosească — un fel de designer.

Cei doi părinți se uitară unul la altul și mama acesteia spune:

— Draga mea, spune și își pune o șuviță după ureche, gesticulând, nu știu cât de bine știi tu firma aceasta, dar este foarte renumită. Și nu știu cum s-a întâmplat să dai fix peste fiul marelui afacerist...oftă Perry. Mie nu mi se pare deloc o idee bună, spune și se trântește cu spatele de pat, făcându-l pe Jimmy să se zgâlțâie puțin.

— Mamă, nu înțelegi! Trebuie să-l ajut! Îi răspunde nervoasă și se ridică de pe canapea, punându-și o mână la tâmplă și cealaltă în șold.

— Maria, spune mama ei, nu vreau să te descurajez!

— Tocmai asta faci! Țipă, speriind-o pe cea mică. Aceasta se uită la ea și începe să plângă, Jimmy o luă imediat în brațe.