Secretul Mariei

Capitolul 21

Pieptul Mariei se umfla din ce în ce mai repede și respirațiile ei erau atât de zgomotoase încât Alex le auzea și le vedea în colțul ochilor chiar dacă nu-și impunea asta. Îi spuse de multe ori să se calmeze și să se liniștească pentru că e în siguranță și nu va păți nimic, dar se pare că Maria o ținea pe-a ei în continuare.

Nu trecuseră decât câteva ore de zbor și Maria simțea că nu mai poate. Se foia în scaunul mic și deloc confortabil pentru ea și încercă să se mai calmeze gândindu-se la altceva.

Oare ce făcea Clara acum? Dar părinții ei? Era sigură că se distrau mai bine decât ea. Sau, cel puțin, nu simțeau gaura din stomac pe care o avea ea.

— Te simți bine? O întrebă Alex.

— Mm-hm, făcu Maria cu ochii strâns închiși și cu mâna pe abdomen.

— Atunci eu sunt Superman. Glumi acesta făcând-o să zâmbească și să-și deschidă ochii.

— Chiar ești! Afirmă Maria privindu-l. Și eu sunt bine. Cât de cât...minți ea.

Alex o privi zâmbind, cu toate că încercările lui de a-i lua durerea cu privirea eșuaseră. Își duse mâna pe obrazul fin al Mariei și o mângâie. Ea închise ochii, savurând momentul și durerile parcă începeau să se evapore. Chicoti la gândul cum reacționează corpul ei la atingerile lui Alex.

Își propuse să-i ia durerile, dar Alex se mulțumi când o văzu că este mai calmă și mai liniștită decât înainte.

Peste puțin timp, stewardesa începea să împartă prânzul pasagerilor, dar deja când mirosul îi ajunse la nas, Maria nu credea că va mânca prea mult. Se strâmbă fără să vrea și făcu o grimasă amuzantă.

— Știu că nu poți, dar trebuie să mănânci ceva, Maria. Nu poți sta așa, o să ți se facă și mai rău. Îi spuse Alex grijuliu.

— O să o întreb dacă are ceva mai ușor, îi răspunse acestuia zâmbind.

Găsi și ceva pe placul ei și îi veni comanda: o salată simplă de verdețuri care era sigură că nu avea să-i pice rău. Mâncară încet pentru că aveau tot timpul din lume și se săturară.

Curând, Maria începuse să se acomodeze și golul din stomac împreună cu temerile, dispăruseră.

Se delectă cu puțină muzică în căști, dar se plictisi repede și renunță. Apoi se consultă cu Alex cu privire la proiect și îl abordaseră de vreo câteva ori. Aveau tot ce le trebuie și dețineau controlul. Asta e tot ce conta.

După ce le strânseră și le băgară la loc în geantă, stăteau amândoi liniștiți cu capul de tetiera scaunului.

Maria crezu că Alex ațipise când îl văzu cu ochii închiși, dar îi deschise și o privi. Ea zâmbi și nu-și luă privirea de la el, în timp ce acesta continua să o admire.

Era pentru a doua oară când o vedea în stilul și felul ei adevărate. Simplă, frumoasă, fără rochii sau pantofi incomozi, pură, fără vreo ținută complicată, care să-i creeze disconfort.

Tricoul și blugii asortați cu tenișii îi veneau perfect. Păcat că nu putea veni așa și la firmă. Îi plăcea și celălalt stil al Mariei, elegant, care întorcea orice privire, dar mai bine o caracteriza acesta.

Și Maria era încântată când îl văzu pe Alex cât de bine arăta îmbrăcat mai comod. Când veni atunci seara era îmbrăcat aproape la fel, cu niște pantaloni 3/4 și un maiou care îi punea în evidență mușchii bine lucrați. Zici că se așteptase la o bătaie, își aminti Maria.