Secretul Mariei

Capitolul 12

Maria tresări în scaunul unde adormise cu o seară în urmă. Se trezi brusc, panicată, neștiind ce se întâmplă cu ea, dar apoi se uită în jur și își reveni. Observă și haina neagră ce o acoperea pe post de pătură și apoi Alex intră încet în salon.

— Bună dimineața. Șopti el.

— Bună dimineața. Răspunse și ea la fel, înghițind un căscat.

Alex îi oferi una din cele două cafele pe care le avea în mână și se așeză pe scaunul de lângă ea. Maria îl primi cu plăcere, recunoscătoare.

— Mulțumesc.

Alex îi făcu cu ochiul în timp ce sorbea din cafeaua fierbinte și o înghiți apoi cu grijă.

— Nu-ți face griji, părinții tăi au plecat aseară foarte târziu. Le-am spus că o să rămân și eu și s-au liniștit. Spune acesta mândru.

— Chiar s-au liniștit? Îl tachină Maria.

— Mhm-hmm! Spune și Alex sorbind din nou din cafea.

Maria rânjește rușinată, uitându-se la paharul din plastic din poala ei plin cu zeama neagră care face minuni la oboseală și îi trecu prin minte din nou gândul dacă este corect ceea ce făcea.

Alex îi observă schimbarea stării de spirit și puse cafeaua pe masă, punându-și mâna caldă peste cea a Mariei.

— Hei, la ce te gândești?

Maria îl privi, zâmbind îngrijorată.

— La câte nu mă gândesc, Alex. Starea Clarei, toată treaba de la firmă, noi doi, mai e și Mark...

— Shh! Spune și îi trage mâinile spre gura lui, sărutându-le. Or să treacă toate, o să vezi.

— Nu știu de ce vin toate una după alta...spune aceasta, oftând. Trebuie să am mintea limpede pentru lucru, dar mi se întâmplă atâtea...

Alex îngenunche în fața ei, încercând să o calmeze, punându-i mâinile pe picioare:

— Ești cea mai puternică persoană pe care am întâlnit-o vreodată, Maria! Crede-mă! Și nu știu unde încape atâta putere într-un corp atât de mic. Spune glumind și se bucură când o văzu zâmbind. Îi puse mâna peste obrazul delicat și continuă: Lasă-mă să-ți fiu alături!

Maria zâmbi încrezătoare și atinse mâna care se odihnea pe obrazul ei, închizând ochii.

Peste puțin timp, se trezește și Clara, iar Maria imediat se apropie de patul ei.

— Bună dimineața, scumpa mea!

Veni și Alex în spatele ei, zâmbind.

— Neața, mami. Răspunse puțin adormită. Vleau acasă la noi, mami! Nu îmi plațe aici.

— Știu scumpo, dar mami trebuie să vorbească puțin cu domnul doctor și apoi îți promit că o să mergem acasă, da? Îi spune Maria fiicei sale, zâmbind. O sărută pe frunte, mângâind-o, apoi doctorul își face apariția în salon alături de asistentă.

Se salutară reciproc și acesta trecu direct la subiect:

— Mă bucur că s-a însănătoșit așa de repede micuța. După cum v-am spus, nu este nimic grav, dar v-am prescris totuși niște vitamine pentru imunitate. Spune și îi înmână o hârtie. Aveți acolo scris tot ce este necesar să știți.