Secretul Mariei

Capitolul 18

— Draga mea, nu putem să luăm toate jucăriile cu noi, știi asta. Îi spune Perry nepoatei sale care tot aducea păpuși în valiză.

— Mamiii! Strigă ea auzind cheia în ușă și se îndreaptă în grabă spre mama ei.

— Scumpa mea! O luă în brațe pe micuță și o sărută cald. Ce dor mi-a fost de tine, iubita mea! Spune și o strânge mai tare, inhalându-i mirosul dulce de copil.

De cele mai multe ori, cei mari îmbrățișează copiii ori de câte ori se afundă în mizeria lumii. Cred că mirosul lor îi protejează. Vor să se spele, să se purifice de curățenia pe care o au și o emană copii. Dar și copii se murdăresc cu timpul, pe măsură ce cresc. Apoi caută și ei copii pe care să-i îmbrățișeze și tot așa. Cine va spăla mizeria lumii dacă noi continuăm să ne îmbrățișăm și să ascundem această mizerie ce ne înconjoară?

Îi dă drumul fetiței care se întoarse la bagajul bunicii. Maria se descalță și merge în picioarele goale până la canapea, trântindu-se, oftând zgomotos. Privea agitația din casă datorată împachetatului. Era fericită pentru ei deoarece aveau nevoie de puțină liniște. Clara se va distra și fără ea, iar părinții ei vor avea grijă să mai scape de supărări.

— Mami, noi plecăm la tușa Annie, știi? O întrebă micuța, apropiindu-se de ea.

— Da, iubito, știu.

— Tu de țe nu vii cu noi, mami?

Maria o ia în brațe și o așează lângă ea pe canapea, explicându-i:

— Mami trebuie să plece cu serviciul două zile, scumpo. Cât o să fiu plecată, tu o să fii la mătușa Annie și când vei ajunge acasă înapoi, o să mă găsești aici, iubito! Promit, spune și ridică mâna dreaptă.

Clara sare în brațele ei râzând, iar Maria o sărută pe gât, gâdilând-o.

— Voi două nu vă mai astâmpărați? Le atenționează Perry așezându-se în fotoliu. Expiră obosită deja de la atâta împachetat și cele două se liniștesc.

— Tata unde e?

— E în curtea din spate. Își pregătește ustensilele pentru—

— Pescuit. Spune și îi ia vorba din gură mamei sale.

Râd amândouă și Perry continuă, uitându-se la fetiță.

— O să fii bine? O întreabă fără să o privească și se joacă cu degetele, împletindu-le. În privința lui...

Maria își dădu seama la cine se referă și se uită și ea în jos.

— Cred că da.

Decise să nu le spună, nici ei și nici tatălui ei că tocmai se întâlnise cu Mark acum câteva minute, pentru că nu făcea altceva decât să-i îngrijoreze și mai mult decât erau deja. Meritau câteva zile de liniște. Și ea merita. Știa că nu mai plecau nicăieri dacă le spunea asta.

— Nu-ți face griji, o să fiu bine, îi spune și o face atentă pe cea mică. Hai să îmi arăți ce ți-ai împachetat.

Clara se ridică imediat de pe canapea și o tuli spre camera ei, iar Maria îi mângâie umărul mamei sale, zâmbindu-i.

Maria o convinse într-un final pe fiica ei că nu era nevoie de prea multe jucării acolo, pentru că mătușa Annie avea o fermă de milioane și Clara nu va avea timp să stea în casă foarte mult.

— O să hrănești căluții, scumpo. O să vezi ce mari și frumoși sunt, spune în timp ce-i împăturea hăinuțele. Apoi o să mergi la puișorii de găină, o să mângâi rățuștele.