Secretul Mariei

Capitolul 26

— Nu vrei să mergem la hotel? Suntem toți frânți de oboseală și tu trebuie să te odihnești, Alex. Îl sfătui tatăl său, bătându-l pe umăr.

— Nu, mergeți voi. Eu rămân aici, spune și se așează pe scaunul de lângă patul Mariei.

Cei doi bărbați se uitară unul la altul timp de câteva secunde, apoi Alan se apropie de urechea tatălui său și-i șoptește:

— Rămân eu cu el. Poate îl conving să meargă să doarmă puțin. O să-ți dau vești.

— Bine atunci. Spune și-l privește acum pe Alex care o ținea de mână pe Maria. Aveți grijă. Eu merg să mă interesez de starea ei și mă întorc înainte de a pleca la hotel.

Alan încuviință și se întoarse pe fotoliul în care adormise fratele său mai devreme.

După câteva minute pline de liniște, cu beep-ul aparatului umplând camera, Alex îi spune fratelui său fără să-l privească:

— Ai rămas degeaba aici. Nu voi pleca de lângă ea.

— Nici nu vreau așa ceva. I-am zis tatei că poate o să te conving. Tocmai de aceea am zis asta. Și în plus, era prea mare tensiunea din cameră.

Alex râse și putea să pună pariu că și Alan făcea la fel. Doar erau frați, ce naiba! Mezinul deveni serios, stând pe marginea fotoliului, jucându-se cu ceasul de la mână.

— De fapt, mă gândeam dacă vrei să mergem până jos la cantină să mâncăm ceva. Nu mi-a priit somonul din avion și stewardesa aia chiar cred că avea ceva cu mine.

Alex zâmbi de data asta mai scurt și asculta doar pe jumătate din ce-i spunea Alan. Toată atenția era asupra Mariei și refuza să creadă că ea nu putea auzi discuția asta plictisitoare despre aventurile lui Alan. Dădea uneori din cap pentru a nu-l face să se simtă inutil, dar nu era atent deloc. Știa că toate astea trebuiau să ajute la ceva, dar nu știa la ce. Să-i distragă lui atenția sau pentru a mai scăpa de stresul din cameră?

Alan veni mai aproape lângă el și-l privi duios:

— Frate, nu te-am văzut niciodată așa. Vorbi el sincer.

Alex zâmbi cu toți dinții acum, afișându-și dantura albă, perfectă.

— Așa cum?

— Îndrăgostit!

Râseră amândoi și Alan se așează la picioarele Mariei, pe pat, într-o parte.

— Te-ai schimbat foarte mult, recunoscu el.

— Ea m-a schimbat, spune și el și o mângâie pe creștet. O iubesc, Alan. O iubesc la nebunie! Afirmă întristându-se deodată. Nu vreau s-o pierd! Ce se va întâmpla cu Clara? Ce se va întâmpla cu Mark? Părinții ei habar nu au—

— Frate, ușor! Calmează-te! Îl atinge Alan pe umăr. Cine e Clara? Și Mark?

Alex nici nu auzi când îi pomenise din cauza amalgamului de gânduri care năvăliseră afară. Nu mai spusese nimănui până acum și Mariei îi era imposibil să-i ceară permisiunea.

Dar își aduce aminte de câte prostii au făcut frații Ace când erau mici, fără ca părinții lor să știe. Era momentul să împărtășească povestea de dragoste încurcată, cu cineva.

Își umezi buzele și se întoarse spre fratele său, lăsându-i mâna Mariei. În capul lui se învârteau toate lucrurile cu el și Maria de până acum. Nici nu știa de unde să înceapă. Se gândi că ar fi ideal să înceapă povestea prin a-i răspunde la întrebări.