Secretul Mariei

Capitolul 37

Sunetul șantierului în lucru, al ciocanelor bătând și al strigătelor puternice, pătrundeau chiar și în mașină. Înainte de a coborî, Maria formă numărul soțului ei. Cei doi, Alex și Clara, aveau o zi minunată, numai a lor, ca tată și fiică.

— Hei, scumpo! Ce faci?

— Bună, dragule! Fac față situațiilor. Vouă cum vă merge? Spune Maria sprijinindu-și capul în mâna proptită în geam. Îi părea nespus de rău că nu putea fi lângă ei acum.

— Noi suntem foarte bine, nu-ți face griji. Nu-i așa, iubito? Spune și-i dă telefonul Clarei. Haide, vorbește cu mami, o îndeamnă Alex.

— Clara, mami, mă auzi?

— Da, mamiii! Țe faci? Tati mi-a luat vată de zahăl, nu te supeli, nu?

Maria zâmbi și îi apăru o lacrimă în colțul ochilor.

— Nu, iubita mea. Cum să mă supăr pe voi. Mă bucur că vă distrați, scumpo. Să aveți grijă, da?

— Merg să mă dau în leagăn, mami!

— Bine, scumpo. Mami te iubește!

— Și ea te iubește, iubito. Îi spune Alex, revenind la telefon.

— Pup-o din partea mea, iubitule, da?

— Așa o să fac. Eu ce trebuie să fac ca să te pup?

Maria zâmbi și se înroși ușor în obraji.

— O să ai timp și pentru asta, spune și surâde. Sunt la casă acum. M-a sunat Dominic. Cred că are din nou probleme...

Alex oftă nervos în telefon.

— Iubito, chiar nu observi că se dă la tine? Profită de orice ocazie ca să stea în preajma ta.

— O, haide! Vorbești serios, Alex? El se ocupă de casă și toate cele. Cineva trebuie să stea acolo și să aibă grijă. Încearcă ea să-l convingă.

— L-am văzut eu pe netrebnicul ăla! Știu ce-i poate pielea! Trebuia să iei un paznic cu tine. Boșorogul...îl știu dintotdeauna, așa a fost mereu...

Maria chicotește și îi răspunde:

— Ca să-l bată în locul tău?

— Dacă va fi nevoie să fac asta vreodată, o s-o fac personal, iubito. Spune și o sperie puțin pe Maria.

— Trebuie să închid, scumpule. Să aveți grijă, da? Vă iubesc mult!

— Și noi te iubim!

Închide și își ia geanta și toate lucrurile cu ea, încuie mașina și se protejează cu mâna de soarele arzător, în timp ce pășește pe porțiunile din trotuarul proaspăt asfaltat.

Îl vede pe bietul domn Dominic zbătându-se ca un pește pe uscat: un om în vârstă, cam de 45-50 de ani, nici ea nu prea știa exact, de o înălțime nu prea mare, care, pe lângă agent imobiliar și designer de interior, mai era și cel mai bun prieten al domnului Ace, dar și un bun jucător de golf, modalitate prin care cei doi au și devenit foarte buni prieteni. Când tatăl socru al Mariei i-a făcut cunoștință cu el, părea un om de treabă. Alex nu-l înghițise niciodată, iar apropierea lui destul de ciudată față de Maria îl făcea și mai nemernic, din punctul lui de vedere. Aceasta râdea mereu când Alex îl imita și-i spunea să nu se mai prostească.

— Bună ziua! Salută ea bărbații din jur, țipând din cauza gălăgiei. Nu te puteai auzi acolo în alt mod.

Imediat ce o văzură, aceștia luaseră o poziție de drepți, o salutară și ei și apoi fiecare se întoarse la locul lui, lăsând-o în compania micului domn Dominic.