Secretul Mariei

Capitolul 19

— Alex! Ajutor! Țipă Maria din nou, zbătându-se. Nu știa ce caută aici și nici nu-i păsa. Îi mulțumea lui Dumnezeu în gând că nu a lăsat-o de izbeliște.

— Ce drac— începu Mark să zică uitându-se la Maria, dar nu mai apucă să termine înjurătura că Alex îl trase puternic de pe ea și îl pocni în față.

Se dădu câțiva pași în spate, ținându-se cu mâna de falcă și văzând-o murdară de sânge, se năpusti asupra lui cu viteză.

Alex se dădu din calea pumnului prost îndreptat și îl lovi și în celălalt obraz cu putere.

Maria închise ochii și se îndepărtă de ringul de box care avea loc în sufrageria ei. Răsuflă agitată când îi văzu pe cei doi bărbați lovindu-se unul pe altul și nu știa ce să facă.

— Tu cine dracu' mai ești, reuși Mark să-l întrebe printre vaiete.

— Soțul Mariei, minți el.

— Ciudat, că și eu tot soțul ei sunt, spuse și se năpustiră din nou unul asupra celuilalt.

— Încetați! Zbieră Maria încercând să-i întrerupă. Opriți-vă!

Pumnul lui Alex fu ceva mai puternic de data asta și-l puse pe Mark la pământ. Maria se sperie și țipă și se puse în fața lui.

— Alex, pentru numele lui Dumnezeu! Oprește-te, nu merită! Îi spune ea împingând cu palmele tremurânde în pieptul agitat al lui Alex, care încă era cu pumnul în aer.

Mark se tăvălea văitându-se în continuare pe jos, în timp ce Alex o luă în brațe pe Maria, speriat.

— Iubito, spune-mi că ești bine! Ți-a făcut ceva?

— Nu, n-a apucat. Răspunse Maria încă tremurând cu respirația tăiată.

Alex respiră ușurat și îi sărută creștetul transpirat cu ochii închiși. Mark se șterse la gură dizgrațios și se ridică cu greu în picioare, amețit și din cauza adrenalinei și din cauza beției.

— Pleacă dracului de aici! Îl avertiză Alex postându-se în fața ei.

Acesta nu mai zise nimic și îi aruncă o privire Mariei și se îndreptă spre ușă, trântind-o cu putere. Alex îi urmări îndeaproape toată plecare din scenă, gata pentru un nou atac dacă era cazul, dar când văzu că pleacă, se liniști și respiră mulțumit.

— Iubito, nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla dacă ajungeam mai târziu. Se întoarse el spre Maria.

— Nici eu. Nu știu ce minune te-a adus aici, dar îți mulțumesc că ai venit! Îi spune din suflet și îl sărută speriată. Alex o îmbrățișează cald și îi răspunde la sărut.

Peste o jumătate de oră, toată agitația din casă dispare și făcu loc liniștei îmbietoare. Cei doi stăteau pe canapea îmbrățișați, destul de apropiați fizic, dar gândul lor era complet îndepărtat.

— Unde sunt părinții tăi? Întrebă Alex curios, mângâind-o pe cap.

— Au plecat cu Clara la o mătușă la țară, explică scurt Maria.

Alex înțelege că nu trebuie să mai pună și alte întrebări, făcând singur legătura și găsi imediat explicația.

Era aproape de ora 11 noaptea când Alex o simți pe Maria căscând pentru a treia oară. Știa că aveau o călătorie lungă și obositoare de făcut și dorea să o lase să se odihnească așa cum trebuie. O ia în brațe și o duce până în dormitorul ei. Deschide ușa încet și o așează pe aceasta ușor în pat, acoperind-o cu o pătură. Mai rămâne câteva minute lângă ea să se asigure că a adormit și apoi o sărută pe frunte delicat și părăsi camera cu încetinitorul, lăsând ușa întredeschisă.