Secretul Mariei

Capitolul 8

— Margret, putem să schimbăm culoarea? Spune Maria concentrându-se pe desenul din fața ei. Tot biroul ajunse în scurt timp plin de foi oriunde te uitai, amestecate cu creioane colorate și reviste deschise cu semne puse la diferite pagini.

— Sigur că da. O asigură Margret, tastând pe tabletă nuanța.

Cele două lucrau de zor și se înțelegeau perfect. Până avea să se obișnuiască, Maria o prefera doar pe Margret pentru a intra cât mai bine în rol. Mai erau momente când aceasta uita că este la locul de muncă și se trezea pe canapea, cu un picior sub ea, desenând de zor. Știa că nu o putea reține nici pe asistenta domnului Caleb foarte mult, așa că singura soluție acum, era echipa propusă de Alex, la care va trebui să apeleze, vrând sau nevrând. Avea undă verde să-și pună ideile la punct astăzi, singură și de mâine le va putea împărtăși și celorlalți.

Un ciocănit ușor le desconcentră pe cele două doamne și în ușă apăru acum altă femeie.

— Margret, domnul Caleb o să fie aici în 10 minute. Vrea să fii în biroul dânsului când ajunge, îi comunică aceasta.

— Îți mulțumesc, vin imediat. Îi răspunde și se ridică, venind lângă Maria. Uite, aici îți poți crea imaginea mai clara a rochiei și poți alege culoarea și materialul de aici, continuă ea arătându-i. Acestea sunt cele cu care lucrăm de obicei, dar mai sunt și altele. O să mai trec astăzi pe la tine. Să nu uiți să le salvezi! Strigă Margret, părăsind încăperea, zâmbindu-i.

Îi mulțumi și Maria, fiind recunoscătoare pentru timpul acordat și reveni la desene.

                                                                                 ...

— Clara, scumpo, dă-te din fața televizorului! Îi spune bunica ei. Stai prea aproape.

— Nu vleau!

— Vrei să o sun pe mami, domnișoară? Nu cred că o să fie prea încântată. Hai, vino aici lângă mine, spune și îi face semn să se așeze pe canapea.

— Dal bunicoo...

— Ascult-o pe buni, Clara! Intervine si Jimmy care se pare că rata meciul de la televizor.

— Uite, vezi! Se ridică Perry și merge să răspundă la telefonul fix din bucătărie. Îi spun eu acum lui mami că nu mă asculți.

Cea mică fugi speriată în brațele bunicului și doamna Perry o vede și începe să râdă.

— Alo!

De cealaltă parte nu se auzi nimic.

— Alo? Mă auziți? Continuă aceasta.

Din nou, niciun răspuns.

— Aloo!

— Draga mea, e totul în regulă? O întrebă soțul ei din sufragerie. Ea ridică din umeri și încearcă să înțeleagă ce se întâmplă. Mai stă câteva secunde, cu speranța că cealaltă persoană de la capătul firului va răspunde, apoi pune telefonul în furcă și se îndreaptă încruntată spre soțul ei și micuță.

— Nici eu nu am înțeles ce se întâmplă. A sunat și când am răspuns, nu se mai auzea nimic.

— O fi fost greșeală. Spune domnul Jimmy jucându-se cu micuța.

— Da, poate. Afirmă și soția lui schimbând canalul.

                                                                                           ...