Secretul Mariei

Capitolul 16

— În Dubai?! Se răsti Maria trăznită.

— Da...îi aprobă Alex stingherit. Și eu am avut ceeași reacție, continuă și râse.

— Bine, stai așa, spune și se așează în scaunul biroului ei. Trebuie să mergem noi  la ei în loc să vină ei  la noi? Din câte am înțeles eu—

— Da, așa e. Noi îi așteptam pe ei miercuri, dar se pare că tata a considerat că e mai bine să îi vizităm noi. A vorbit deja cu ei, îi explică Alex liniștit.

Maria îl privea în continuare depășită de situație. Dubai. Avea să plece în Dubai. Cerule! Abia depășise granițele statului în care se află și acum avea să părăsească și continentul? Și tocmai unde? Fix în Emiratele Arabe Unite! Se bucură și râse că firma Ace nu avea asociați sau clienți și pe la Polul Nord sau în Africa. Atât îi mai trebuia.

Își puse coatele pe birou și cântări situația. O avea pe Clara și, cu toate că părinții o ajutau, îl avea și pe Mark pe urmele ei, ceea ce nu ușura deloc situația.

Se scărpină la ceafă și îl întrebă pe Alex:

— Cât o să stăm acolo?

— Având în vedere că numai zborul durează 12 ore—

— 12 ore?!

Alex începu să râdă și se opri brusc văzând că Maria era cât se poate de serioasă.

Cât despre ea, era terifiată. În primul rând că nu avusese prea multe ocazii să meargă cu avionul și le putea înnumăra pe degetele de la o singură mână. Și în al doilea rând, 12 ore?!

Asta ar însemna 24 dus-întors. Cum avea ea să reziste o zi întreagă numai pe drum? Doamne, Dumnezeule!

— Alex, nu pot să fac asta! Spune încă îngrozită.

— Maria, ai mai spus asta. Și știm amândoi că ai făcut față foarte bine provocărilor. Acum trebuie doar să le prezentăm ceea ce ai lucrat, atâta tot. Sigur le va plăcea.

— Nu-mi fac griji în privința asta, oftă încet Maria.

Într-adevăr, reușise. Terminase aproape 70 de modele de când și-a luat angajamentul și până acum. Mai erau câteva de ajustat și în curând vor fi 80. Pentru celelalte mai avea salvate niște schițe și era plină de idei și imaginație. Asta nu era o problemă. Până mâine, desenele erau gata, pregătite pentru miercuri.

Însă, problemele de acasă o încurcau cu adevărat. Cum îi putea lăsa și să plece? Ce vor crede despre fata lor? Că fuge de responsabilități? Gândurile bântuiau în mintea ei ca fantomele într-un cimitir, în timp ce se plimba prin birou.

— Marți la ora 10 trebuie să fim la aeroport. Avem rezervare la hotel și cred că ajungem cam pe la 11-12 noaptea. O să putem dormi și o să fim odihniți pentru a doua zi la ședință. Am preferat așa ca să nu fim în permanență pe fugă și să ne organizăm cum trebuie.

Maria îl ascultă cu urechile ciulite și încercă să înțeleagă toate informațiile noi care i se învârteau în jurul capului.

— Acolo stă și mătușa mea, sora tatei și nu trebuie să ne facem griji în privința transportului. Ne vor aștepta la aeroport. Plus de asta, am mai fost și eu de câteva ori acolo cu tata și știu drumul, ne vom descurca până la firmă, o asigură el.

Maria râdea acum în sinea ei, gândindu-se la ce o va aștepta. Faptul că făcuse modelele într-un timp atât de scurt, nici nu se compara cu ce avea acum de făcut.