Secretul Mariei

Capitolul 23

Maria căscă puternic și deschide ochii încet pentru ca luminile din cameră provenite de afară să nu o jeneze. Chiar și așa nu-I deranjă lui Alex mâinile de pe abdomenul ei care nu erau deloc ușoare ca un fulg. Puse și ea mâinile peste brațele lui care o încolăceau și apăsă ușor cu degetele, formând un ritm al unei melodii vechi care îi venise în minte.

Îl simți în ceafă cum respiră și acesta își adânci și mai mult capul în părul Mariei. Ea râse scurt de gestul său și se uită la ceas. Ora 08:00 se afișa pe tot ecranul și Maria îl pune la loc, fericită că fusese așa punctual fără să vrea. Începea să creadă că organismul ei era setat să se trezească singur dimineața.

— Alex. Îl strigă ea încet, întorcându-și un pic capul. Dorea să se întoarcă cu tot corpul, dar Alex o cam forțase să rămână așa.

Acesta își aranjase și mai strâns mâinile pe mijlocul mic al Mariei, iar aceasta scoase un sunet ciudat, pe care Alex îl receptă și râse scurt, cu ochii închiși în continuare:

— Alex! Haide odată! Spune ea mai serioasă. E ceasul 8 și trebuie să vină micul dejun. Iar noi trebuie să ne pregătim pentru ședință. Explică Maria.

Apoi îl auzi pe Alex cum inspiră zgomotos, luând mâinile și ridicându-le sus, întinzându-se. Maria se ridică și se sprijină în cot pe perna mototolită, privindu-i revigorarea de dimineață. Zâmbea în tot acest timp, gândindu-se că este cea mai norocoasă femeie de pe planetă. Tricoul lui Alex dispăruse pe jos pe undeva în cameră și Maria îl privea în continuare cu dragoste. Era cu fața în jos în pat și cu capul spre geam. Mâinile le avea întinse de-a lungul corpului, iar Mariei îi venea să oprească timpul în loc. Era un fel de drepți!, dar pe orizontală, iar Maria râdea la gândul acesta.

Se așezase și ea lângă el acum și îl mângâia pe spate ușo, observând mușchii proeminenți ai spatelui său care ieșeau în evidență chiar și atunci când stătea în pat relaxat. Îi sărută umărul, făcându-l să se întoarcă și acum se priveau reciproc.

— Neața, iubito. Spune Alex cu ochii întredeschiși.

— Bună dimineața, scumpule. Spuse Maria privindu-l cu drag.

— A trecut ceva timp de când n-am mai dormit atât de bine, recunoscu el.

— Mie îmi spui! Zâmbi și ea. Avem multe de făcut azi, continuă Maria ridicându-se în șezut. Dă-te jos din pat.

— Am vorbit aseară cu tata și am anulat totul. Spune el relaxat.

— Haide, trezeș— Ce-ai făcut?! Spune Maria încruntată, ridicându-se în picioare.

Alex rămâne cât putu el de mult serios, apoi își îngropă fața în pernă și râse zgomotos, făcând-o pe Maria să o treacă toate căldurile.

— Alex, coboară imediat din pat! Zice ea, ajungând în dreptul lui. Acum, am zis!

Acesta o apucă de mâini și o trase lângă el în pat, apoi se urcă peste ea.

— Îmi pare rău, iubito. Nu m-am putut abține, spune el ținând-o cu mâinile astfel încât să nu se mai poată mișca și râdea.

— Alex, astea nu sunt glume!

— Ba da, sunt. Spune acesta râzând în continuare și năpustindu-se asupra ei.

— Al—

Acesta o sărută lung și apăsat și nu o lasă să mai continue. Îi micșoră din strânsoarea mâinilor și se uită la ea rânjind. Maria nu mai spuse nimic, cui doar îl privi oftând.