Tentația iubirii

Capitolul 8

Privirea îmi sta ațintita pe geam. Gândurile nu îmi dau pace deloc. Faptul ca el este in stânga mea, atât de aproape de mine ma face sa tremur, nu pot gândi limpede. Tresar când telefonul meu vibrează in buzunar. Il scot rapid si pe ecran imi apare :" Unde esti Jane?" , deja îmi imaginez chipul lui Kate dacă i-as spune adevarul. Probabil mi-ar pune foarte multe intrebari ceea ce îmi displace in momentul de față.

Scriu un mesaj scurt in care ii spun ca voi veni mai tarziu la ea fiindcă acum am ceva de făcut.

Oprim in fața unei cafenele pe care nu am vazut-o niciodată. Deschid portiera fiind convinsă ca el nu ar face asta. Vine langa mine si îmi apuca mâna usor trăgându-ma după el prin parcare până la usa cafenelei.

Toate mesele erau ocupate. Cautam cu privirea o masa liberă, totul era decorat cu bun gust probabil ăsta era motivul pentru care era atât de multa lume aici .

Il strang mai tare de mână pe Tyler pentru ai atrage atenția. Privirea lui o întâlneste pe a mea, ochii sai ma fac sa ma topesc. Suntem distrasi când o ospatarita vine la noi si il priveste pe băiatul de langa mine. Era îmbrăcată cu o rochie neagră, scurtă, cu un decolteu generos poate prea generos. Privirea ei ii urmărea întregul corp. Din cap pana in picioare. Femeia isi muscă buza ceea ce mie mi se pare un gest deplasat. Parca as fi invizibilă. El ma tine de mână si sunt sigura ca si ea a observat dar asta nu o impiedica sa flirteze cu el.

"Cu ce te pot ajuta frumosule? " spune ea intr-un final. Cu greu îmi stăpânesc nervii. Cât de usuratica sa fii încât sa te dai la un băiat care isi tine iubita de mână chiar in fața ta?
Dar oare pentru el ce sunt ? Nu m-am gandit la asta până acum. Între noi nu au fost decat câteva saruturi si nimic mai mult ceea ce mă duce cu gândul la seara in care l-am vazut sarutandu-se cu tipa aia la petrecere. El spunându-mi ca nu este nimic între el si ea , si adăugând ca faptul ca se sarutau nu insemna neaparat ca este ceva între ei. Asta ma pune pe gânduri. Oare pentru el este ceva serios,o relație sau doar niste saruturi fara urmări sentimentale? Gândurile îmi sunt risipite când il aud spunând :

"O masă in separeu " spune el pe un ton autoritar . Fata lui nu schița nimic, părea indiferent la fata din fața lui care ii făcea avansuri ceea ce pe mine ma bucură enorm.

"După mine " zice ea arucandu-i încă o privire cu subînțeles apoi întorcându-se cu spatele la noi si traversând camera pana în altă camera unde nu erau decat câteva mese dintre care doar patru erau ocupate. Ne asezam langa o masa de langa perete fiind mai putin expusi privirii celorlalti. Ne asezam in liniste fara ca vreunul dintre noi sa mai zică ceva. Stau câteva secunde privind in jos apoi îmi ridic privirea spre ospatarita care nu sa clintit de langa el. Tyler isi ridica privirea si spune :
"O cafea pentru mine si pentru ea la fel " rămân cu gura căscată când aud ca el tocmai decisese sa comande un numele meu fara măcar sa îmi ceară parerea

Il privesc încruntată dar pe chip nu i se citea nicio reacție. Privirea lui era oferită telefonului său pe care il tot butona. Ma întreb daca vorbeste cu vreo fată. Gândul acesta ma face sa simt o intepatura in piept.

Ospatarita pleacă in liniste fara a mai spune nimic. El stătea si se uita in orice alta parte doar la mine nu. Ma evita .

Mai stam asa câteva minute pana când aceasi  ospatarita vine cu cafelele noastre . Il priveste pe Tyler fluturandu-si genele dar el nici nu o baga in seama. Ea văzând ca este ignorată pleacă cu pumnii inclestati , lucru care pe mine ma amuză.

Văzând ca el nu are de gand sa spună ceva prind curaj si spun:

"Regreți ca m-ai invitat in oras? " spun eu destul de încet dar suficient încât sa ma audă si el.
Isi ridica privirea surprins. Crezând ca nu merit niciun raspuns isi dă privirea in jos începând sa butoneze din nou.
Ce era inneregula cu el? Cu câteva minute in urma ne sarutam si ne țineam de mână si acum nici nu vrea sa ma privească. Simt cum picături fierbinți îmi curg pe obraji. Îmi ridic mână si le sterg imediat sperând ca el nu ma vazut. Privirea lui era încă atintita in telefon.
"Vrei măcar sa ma privesti? Sau o sa ma ignori si o sa pretinzi ca nu sunt aici?" Spun eu pe un ton mai dur decat speram . Isi pune telefonul pe masă si isi întinde mână dreaptă spre a mea. Pielea lui fina era atât de fierbinte, privirea lui era atât de caldă,ma incalzea pe dinăuntru. Ne privim câteva secunde bune . Totul dispăruse, lumea ce ne înconjura, pana si nervii mei dispăruseră.

Fara sa ma gândesc de doua ori la ce urma sa spun deschid gura si rostesc:
"Noi ce suntem? " nu era o intrebare fara sens, pana la urma trebuie sa clarificăm si asta.
"Ție ce ti se pare ca suntem? " spune el imediat. Nu prea stiu ce sa ii spun. Imi este frică sa nu o dau in bară. Eu cred ca suntem împreună dar poate ca in capul lui nu suntem decat niste prieteni. Poate el isi sărută prietenele. Râd in sinea mea la ceea ce gândeam. In clipa asta mă bucur ca nu poate sa îmi citească gândurile.

Fara sa ma mai gândesc la consecințe zic:

"Pai eu cred ca suntem împreună acum nu stiu care este si parerea ta.." zic eu inrosindu-ma probabil si privind in jos.

"Asta cred si eu " spune el punându-si mana sub bărbia mea si ridicând-o. Ii observ fața perfectă pe care era arcuit un zâmbet amețitor. Zâmbesc si eu putin mai timid. El se apleacă peste masa si isi lipeste buzele de ale mele pentru câteva secunde apoi se trage in spate si se asează din nou pe scaun.

Linistea se lăsa din nou peste masa noastră dar de data asta nu am de gand sa fac nimic pentru a o sparge .

Imi termin de băut cafeaua si astept ca si el sa facă acelasi lucru. Însă el statea cu privirea în telefon ceea ce mă scotea din minti.
Dintr-o data isi ridica privirea spre mine. Fruntea i se incretise si maxilarul i se inclestase. Se ridica si îmi zice

"Hai sa te duc acasă ca am ceva se facut urgent ". Ma ridic in picioare fara sa zic nimic. Isi scoate portofelul si scoate niste bani pe care ii lasa pe masă . Ma ia de mână si mi-o strânge putin mai tare decat de obicei ceea ce ma face sa scot un țipăt scurt .

Fara sa se întoarcă cu fața spre mine pentru a observa ce am îmi da drumul la mână.

In drum spre usa un băiat bine facut se pune in fața mea.
"Ce faci drăguță singura? " ma gândesc de ce ar crede ca sunt singura apoi îmi dau seama ca Tyler era cu mult in fața mea si probabil nu si-a dat seama ca sunt cu el .

"Nu sunt singura si te rog sa te dai din fața mea fiindcă vreau sa ies " spun eu pe un ton politicos si calm.

"Nu ma păcăli căci am vazut ca esti singura. Mai bine hai la masa cu mine ca sa bem ceva. " spune el ranjind la mine.
Trăsăturile lui îmi dădeau impresia ca este doar cu cativa ani mai mare ca mine. Părul sau blond era ciufulit.
Brusc se încruntă si ma lipseste de el. Nu îmi venea sa cred, nimeni nu ne observa parca eram invizibili. Incerc sa ma trag din stransoare dar fara folos. O mână il trage de langa mine . Îl vad pe Tyler ridicându-l de guler cu o mână si cu cealaltă dandu-i pumni peste chip, usor usor invinetandu-i ochii si spargandu-i nasul . Ma duc langa Tyler si incerc sa il trag in spate dar fara rezultat. Il priveam si in ochii lui se citea dispretul si furia. Ma inspaimanta. Fac un pas in spate de langa el si asta ii atrage atenția . Ii da drumul băiatului, acesta prabusindu-se la pământ apoi ridicându-se repede si iesind din cafenea.
Tyler se intoarce cu fața spre mine . Furia ii dispăruse si acum părea mai linistit. Flacăra din ochii lui dispăruse. Isi pune o mână pe obrazul meu si începe sa il mângâie .

"După ceea ce ai vazut acum mai esti dispusă sa rămâi cu mine? " spune el privindu-ma .

<<<Sper sa va placă.
Iertați-mi posibilele greșeli. >>>