Tentația iubirii

Capitolul 13

Stau întinsă pe spate in pat privind neîncetat tavanul. Nu era nimic special la el , era alb si plictisitor, ca toate tavanele presupun. Pastila si-a facut efectul prea bine chiar, fiindcă ceasul indica ora 2 după-amiază. Somnul a fost foarte linistit , lipsit de viață. Ma întreb daca au observat părinții mei ca sunt acasă dar ma îndoiesc de asta si ăsta pare ar fi singurul lucru bun.Am dormit foarte mult si totusi ma simt mai obosită ca oricand. Ma simt lipsita de viață, se pare ca el a însemnat mai mult decat credeam eu. Il urăsc! Eram bine inainte sa apara el viata mea era perfectă, aveam liniste si cel mai important inima mea nu era sfasiata de durere. Acea durere ce te face sa iti închizi ochii pentru a opri lacrimile sa mai curgă, acea durere ce iti mistuie fericirea, ce iti întunecă mintea si sufletul. Nu am simțit vreodată pana acum asa ceva dar nu mi-as fi imaginat ca doare al dracu' de tare. Intr-un timp atât de scurt m-am îndrăgostit de el ,i-am dăruit inima mea doar pentru ca el sa isi bată joc si sa o calce in picioare ca pe un covor. Lacrimile incep sa îmi curgă din nou insa nu încerc sa fac ceva pentru ale opri. Nu îmi amintesc sa fii plâns vreodată atât de mult. Daca ploaia nu va provoca inundații, eu sigur o voi face.

Privesc ca o idioata ecranul telefonului gândindu-ma daca sa ii sterg sau nu numarul de telefon . Am argumente pro cum ar fi ca asa nu voi fi vreodată tentată sa il sun sau sa ii dau vreun mesaj, sau nu o sa petrec ore privindu-i numarul de telefon ca o persoana instabilă psihic ; insa am si argumente contra cum ar fi: daca ma va suna după ce ii voi sterge numarul este posibil sa ii răspund nestiind al cui este numarul. Nestiind ce sa aleg prefer sa nu fac nimic si sa aman pe mai tarziu.

Intr-un final ma ridic din patul meu pufos si merg lenes îndreptându-ma spre dulap . Il deschid si îmi i-au un prosop si o pereche de pijamale roz. In momentul asta regret ca nu am o pereche de pijamale negre pentru a se asorta cu starea mea de spirit.  Insa neavând una ma mulțumesc si cu cea roz care are desenată ursuleti pe ea. Îmi i-au schimburile in brate si ma duc spre baie. Primul lucru pe care il fac este sa îmi privesc reflecția in oglindă . Ochii mei erau roșii de parcă toata noaptea ma drogasem,  părul meu era mai ciufulit ca lâna de pe oi, arătăm monstruos . Fara sa mă mai privesc ma dezbrac si ma bag sub jetul de apa. La inceput apa era destul de rece dar apoi a venit in sfarsit fierbinte. Deobicei duşul ma mai relaxa dar acum nici toata apa din lume nu m-ar face sa mă simt mai bine.
Duşul nu a durat mai mult de douazeci de minute. Apa calda îmi amintea de bratele sale fierbinti ce ma țineau strâns la pieptul său.  Am oftat amintindu-mi acel moment. Sângele a inceput sa îmi fiarbă in vene asa ca am iesit nervoasă din duş. Doar nu aveam sa îmi petrec toata viața plângând după un băiat. M-am îmbrăcat repede după care m-am spălat pe dinți evitând oglinda. Nu vroiam sa îmi vad chipul trist. Am iesit din baie hotărâtă să ma duc in camera si toată ziua sa stau închisă acolo si sa ma uit la filme. Nu romantice ci de groază.  Am ajuns sa cred ca dragostea e mai periculoasă ca orice altceva. M-am asezat in pat ,m-am învelit fiindcă desi eram in luna august afara încă ploua si era destul de răcoare.  Am privit câteva secunde cum ploua afara. Picăturile lovindu-se de fereastra mea intr-un ritm atât de calmat. Mi-as dori ca ploaia sa nu se mai oprească .

Telefonul meu începe sa vibreze dar nu am nicio intenție pentru a vedea cine este. Probabil e mama sau Kate si chiar nu vreau sa vorbesc cu cineva. Insa vibratul nu se opreste odată. După câteva minute răbdarea mea ajunge la limita si îmi i-au telefonul pentru a vedea cine este insistenta care ma tot sună. Insistenta era defapt un insistent. Inima a inceput sa îmi bată de 3 ori mai repede când am văzut ce scria pe ecran "Ty "  . Trebuie sa rămân tare, nu trebuie sa ii răspund. Îmi repet eu in minte de câteva ori. Dar totusi ar trebuii sa ii răspund si sa ii spun sa ma lase în pace. Nu stiu daca chiar as putea sa fac asta, eu chiar sunt îndrăgostită de el ..dar nu sunt o idioata. Nu pot sa iert asa ceva. Îmi fac curaj si răspund. Nu zic nimic încercând prind mai mult curaj pentru a-i spune ceea ce merita. Insa inainte sa spun eu ceva ii aud vocea"

"Jane,trebuie sa ma asculți. " De ce ar trebuii sa il ascult? Nu mai suntem împreună , nu mai sunt iubita lui acum sunt Jane , un simplu nume fără importanță. Inconstient plângeam destul de tare. Mi-am înăbușit suspinele apoi am zis:

"Nu mai este nimic de spus Tyler. Vreau sa ma lasi in pace si atât.  Adio!" Spun eu repede apoi ii închid fara sa astept vreun raspuns din partea sa. După de i-am inchis nu am mai putut sa îmi abțin suspinele si am inceput sa plâng mai tare ca niciodată. Era prea mult pentru mine. Picioarele mi s-au inmuiat si am cazut pe podeaua rece. Am stat acolo nemișcată strangandu-mi genunchii la piept. Lumea mea se destramă,  din cauza unui băiat . Sună atât de patetic. Dar asta este adevarul, nu stiu ce îmi rezerva viitorul dar pe moment ma simt oribil. Sunt un om străin, străin chiar si pentru mine. Cel mai dureros lucru era ca se terminase si se terminase pentru totdeauna. Nu aveam sa il mai ating sau sa il mai vad vreodată.

Incerc sa ma adun asa ca intr-un final ma ridic de pe podea si ma pun in pat. O bocanitura in usa se aude asa ca tresar si îmi sterg repede lacrimile si ma asez mai bine pe pat. Nu vreau sa observe cineva ca nu sunt bine. Nu vreau sa dau explicatii sau sa primesc sfaturi pe care oricum nu le-as putea urma.

Fara sa zic ceva usa se deschide usor si Aby intra. Era îmbrăcată cu o pereche de blugi albi cu talie inalta . O bluză rosie inchis care ii venea perfect . Părul său blond era drept si desfăcut arătându-i pe spate si pe umeri. Avea un machiaj simplu singurul lucru care iesea in evidență erau buzele sale. Erau de o culoare rosie asemănătoare cu bluza. Ochii săi albastrii făcând-o sa arate ca un înger. Sora mea era cu mult mai frumoasa pe langa mine,  eu pe langa ea eram ca o Dacie 1300 pe langa un Audi R8.

Schițez un zâmbet fals apoi o întreb:

" Cu ce ocazie te-ai aranjat?"

"Ies in oras " spune ea zâmbind.  In clipa asta decat de un cuplu fericit aveam nevoie pentru a ma simti mai bine. Zic eu retoric în gând . Era logic ca iese cu iubitul ei fiindcă cu ea nu iesea in oras cu altcineva. Zâmbetul de pe față ii dispare apoi chipul său devenindu-i serios.

" Esti bine?" La auzul cuvintelor sale mi s-a pus un nod in gât.

"Normal ca sunt bine." Spun eu fortandu-ma sa zâmbesc. 

"Esti sigură fiindcă te-am auzit plângând "  .  Tocmai fusesem descoperită. Trebuie sa gasesc o minciuna plauzibilă. Fara sa ma gândesc mai mult spun:

"M-am uitat la un film si s-a terminat tragic si de asta plângeam. " mint eu in timp ce zambeam fals pentru a părea mai convingătoare afirmația mea.  Pe chip ia apărut un zâmbet micuț apoi a zis:

"Ma bucur ca esti bine. " isi deblocheaza telefonul din mana si pe ecran apare scris "Puiul meu" . Am încercat sa nu ma strâmb si mi-am luat privirea de la telefonul surorii mele. După câteva secunde zice:

"A venit sa ma ia . Sa fii cuminte." Dau din cap ca un copil mic. Cuminte? Parca as avea 5 ani.

Iese din camera si îmi închide usa. Nu stiu daca a înghițit minciuna dar măcar nu a insistat.  Ma pun pe spate in pat rămânând din nou singura cu gândurile mele .  Brusc mi se făcuse foarte cald , ma ridic din pat si deschid fereastra. Aerul rece si picăturile de apa îmi lovesc fața. Era un sentiment destul de placut. Simteam ca pot respira mai bine. Stau câteva secunde cu capul pe fereastra ignorând ploaia ce îmi udase complet fața si părul. Ma duc in pat lăsând fereastra deschisă nepasandu-mi ca podeaua se va uda. M-am pus în pat rămânând dezvelita si inchizandu-mi ochii. Ii deschid deoarece chipul său îmi aparea . De afara se aude un tunet tare asa ca sar din pat sa închid fereastra. Amintirile cu el îmi apar din nou in minte dar nu am de gand sa plâng din nou. Ma duc cu pasi hotărâți spre bucătărie îmi pun in pahar cu apa apoi ma îndrept spre camera părinților mei. I-au cutia cu somnifere a mamei. Si i-au 5 pastile. Nu vreau sa mă sinucid desi probabil asta ar crede altcineva dar vreau sa dorm câteva zile plus ca cel mai probabil nimeni nu isi va da seama de asta . Poate atunci când ma voi trezi toata durerea va dispărea si totul va fi din nou bine. M-am dus in camera mea mi-am încuiat camera ca sa fiu sigura ca nu intra nimeni. M-am asezat în pat si mi-am băgat cele 5 pastile in gura apoi am luat o gura mare de apa si le-am înghițit. Am inceput sa plâng când am realizat ceea ce tocmai am facut dar era vina lui...nu,era vina mea ca sunt slabă. Fără sa mai apuc sa ma invelesc corpul mi se moleseste si aluneca de pe pat. Simt cum fac contact cu podeaua rece dar nu am timp sa reacționez fiindcă întunericul mă cuprinde si eu il cuprind el.