CASA Yeghojix ( seria Dragon al Cerului, volum doi)

Capitolul douăzeci și doi

   Nici dacă voiam, nu aveam acest noroc. Dintre ei, prima dată îl văd pe Prime, aflat în urma grupului alături de un băiat. Îl observ din cauza privirii pline de bănuială pe care mi-o aruncă.

   Khiji, mai încrezător și mai îngâmfat ca niciodată, se apropie de mine si face o reverență în batjocoră. În loc să mă enervez, după cum îi era planul, mă amuz. Dar îmi amintesc că nu trebuie să afișez nicio emoție sau gest. Nu noua eu. Îl ignor și privesc dincolo de el, spre restul consiliului. Ceilalți zece conducători erau însoțiți de câte o persoană, presupun că sunt garda de corp. Printre ei, desigur, este și Amon care evită să mă privesc. Acest lucru mă irită.

   De când am ajuns, mă evită. 

   Îmi fixez privirea pe el și îmi continui drumul. Khiji își ridică capul și mă privește tăcut în timp ce trec de el. Cu coada ochiului, îl văd pe Prime cum se apropie.

- Sjin Yeghojix, ce căutați afară? mă întreabă acesta, oprindu-mă din înaintat. Hemerul a spus că trebuie să vă odihniți, continuă, atrăgând atenția totală asupra noastră.

   Nu că până acum nu o aveam, doar că acum pomenise de vizita hemerului. Amon își ridică privirea și se uită întrebător spre mine, dar prefer să uit că este prezent. Dacă el vrea să pară ignorant, eu de ce nu pot fi? 

- Am ceva de făcut, îi răspund lui Prime, privindu-l doar pe el.

- Abia te-ai întors și ai treabă! Puteai să vii la întâlnirea consiliului, pufnește batjocoritor Khiji, fiind susținut de ceilalți sjini, mai puțin de Amon. 

   Îi ignor comentariul răutăcios și trec de Prime, continuându-mi drumul pe holul de piatră. Apoi îmi amintesc de întâlnirea la care trebuie să asist mai târziu. Nu e bine să fiu doar eu cu el. Nu încă. Privesc în spate spre Prime.

- Vii sau nu?

- Unde mergi? întreabă Amon.

- Mă scuzați, sjin Anmora, dar nu este treaba voastră, îi răspund cât de urât pot.

   Mai ales a ta!, adaug în gând. Și plec, lăsându-i să se holbeze în spate.

- Unde ai zis că l-ai găsit? întreb, aruncându-i o privire fugară băiatului.

   Dragonul își ridică capul spre tavan, apoi îl întinde cât poate de mult spre mine. Pielea îi miroase a fum. Tușesc, încercând să îmi îndepărtez gustul amar pe care îl lăsase mirosul lui în urmă.

   "Chiar contează asta, sjin Yeghojix? Așa cum va spus stăpâna mea, cel mai bine e să nu știți nimic.", îmi răspunde acesta. "Trebuie să aveți încredere. Nu va mai rămas nimic și nici mult timp nu mai aveți."

- Asta era înainte de a interveni...

   "Vă referiți la copil? Stăpâna mea a luat în calcul și asta. Așa v-ați pricopsit acest copil pe cap. Tu și copilul tău!"

   Îl privesc, apoi mă uit la băiatul care ne privește tăcut din colț. Cumva îmi este cunoscută fața lui, dar nu știu de unde să îl iau. Pășesc spre el, nesigură pe ce-a mai pus la cale acea femeie. Nu mai știu dacă să o cred sau să o ignor. 

   Dar a avut dreptate în legătura cu tot...

- Ce trebuie să fac în continuare?

   "Nimic. Trebuie să creșteți băiatul așa cum vreți și să așteptați venirea dragonului-mamă. Până atunci, luați-vă la revedere de la toți cei care vreți și duceți-vă treburile până la capăt."