ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

10. Esther

Auzeam ticăitul unui ceas imaginar, care nu mă lăsa să respir şi nu mă slăbea din îndatoririle mele.
Olivia mă privea peste borul căciulii ei, aruncându-mi priviri fugare.

--Ce e?

Treceam o strâmtoare ce avea pe o parte deschidere spre un hău impresionant de adânc, pe alta un perete de piatră ce se ridica peste capetele noastre, sus, peste nori.

Plecasem din Yarl înainte ca soarele să răsară şi am făcut două ore deja de mers.

Ne mişcam repede în haită odată ce ajungeam să ne coordonăm.
Olivia ridică din umeri uitându-se în față înspre spatele lui Esmil şi Lemona.
Nu rezistase mult până cedase şi se întoarse spre mine:

--Am visat-o aseară pe mama.

Se opri, luând o pauză. Un țurțure de gheață îmi trecu prin inimă, la fel cum se întâmplă de fiecare dată când o aud vorbind despre mama.

--A fost ciudat. I-am auzit vocea, dar nu îi puteam vedea fața. Nu o puteam vedea. Şi mi-am dat seama când m-am trezit că nu îmi mai amintesc ce culoare îi erau ochii.

Mi-am tras mai bine rucsacul cu provizii pe spate.

Am aruncat o privire în spatele nostru, unde mergeau umăr la umăr Palero împreună cu Cayden. Nimic suspicios, doar că ei erau ultimele persoane pe care le voiam la spatele meu.

--Avea ochii tăi, îi spun Oliviei luându-mi privirea de pe cei doi, sclipeau când o strigai mama şi luceau când te vedea zâmbind.

--Esther, asta nu mă ajută.

Murmură morocănoasă, dar aştepta prea mult de la mine.
Nu voiam să-i spun că mama care-mi bântuie visurile nu e mama care ne-a crescut cu iubire și brațe larg deschise.

Nu vreau să-i spun că ochii ei devin prea îndepărtați pentru a-i şi măcar visa.  Negri și lipsiți de viață.

Nu îi spun că am renunțat să mă rog la fantome în nopțile în care eram pe jumătate înghețați şi înfometați, că poate totul e doar un vis și poate voi mai apuca să o revăd.

--E tot ce îți pot da.

Îi spun pe un ton, poate mai sever decât era necesar. Voia să îmi spună ceva.

Să mă contracareze, o vedeam pe vârfurile degetelor gata să se arunce într-un argument, dar un zgomot puternic scutură valea munților în acel moment. Din fața şirului un strigăt se auzi:

--Avalanşă!

Un loc de adăpost. Munții ăştia erau plini de peşteri. Trebuia să găsesc una destul de mare cât să ne cuprindă. Nimic nu mi se arăta, în albul etern ce ne înconjura.

Disperarea își trăgea ghearele printre coastele mele.
Un braț mă trase. Căzusem pe spate, în ceva tare. Mă dezmețesc cât de repede posibil, numai ca să văd că eram într-o scobitură în munte.

O prinsem de mânecă pe Olivia când am fost agățată şi o trăsesem după mine, în peştera abia săpată.
M-am ridicat în picioare chiar în timp să dau ochi în ochi cu Cayden.
Intraseră la timp. O a doua avalanşă scutură muntele.

Mă desprind din încleștarea de priviri și mă uit în jur. Lemona era chiar în spatele meu, posibil ia a fost cea care m-a tras înăuntru. Esmil stătea ghemuit trmurând cu putere din dinții săi rotunzi și slabi de om. Lemona era aplecată peste el, acoperindu-l cu cât mai multe pături. Ugh.

--Ce i s-a întâmplat?

Am întrebat încercând să îmi susțin echilibrul. Intrarea în peşteră fusese acoperită de un zid de zăpadă, adus de cea de-a doua cădere de zăpadă.
La întrebarea mea, Lemona dădu din mâini de parcă ar îndepărta o muscă săcâietoare.

--Băiat prostuț. Am eu leac pentru el.

Lemona se puse în genunchi şi îi ridică gura picurându-i din burduful ei ceva pe buze. Îl sărută călduros pe obraz și-i trecuse un deget de unguent peste nasul aproape vânăt de frig. Era aproape desguztător să o privesc toată îngrijorată pentru un om.

--Va trebui să aşteptăm o vreme aici, interveni Cayden peste liniştea lăsată, trecătoarea asta e cunoscută pentru avalanşele sale puternice și frecvente. Vom rămâne aici pănâ vom fi siguri că drumul e din nou stabil.

Paleri dădu din cap în acord, adăugând:

--Ceilalți şi-au găsit o peşteră, i-am văzut adăpostindu-se înainte să intru aici.

Răspunse la întrebări pe care nimeni nu le dăduseră glas: ce s-a întâmplat cu ceilalți lupi? Cu Alpha? I-au prins avalanșa?

Palero era unul dintre gardieni. Chiar şi în mijlocul unui dezastru trebuia să se asigure că Alpha rămâne în viață.

Peştera în care ne aflam noi era o scobitură lată în munte. Era răcoare, dar mai ales era întuneric.

Ochii noştri sunt făcuți pentru a vedea în cea mai întunecată noapte, ceea ce ne lăsa să ne vedem unul pe altul doar de ajuns cât să știm de existența celuilalt.

--Va trebui să stăm adunați.

Anunț cu jumătate de glas. Pentru a conserva cât mai multă căldură.  Esmil îşi freacă palmele peste față ridicându-se în şezut.

Cu toții ştiau că am dreptate. Asta nu însemna că se grăbeau să-mi demonstreze că era aşa.

Lemona îşi înfăşură brațele în jurul lui Esmil. Olivia  se făcuse comodă în brațele lui. Palero se sprijini cu spatele de Lemona. Cayden păsea aproape, venind de parcă s-ar îndrepta spre spânzurătoare.

Ochii Lemonei luceau cu lumina unei cunoaşteri antice şi îndepărtate.
Cayden se aşeză turceşte şi mă privi drept în față.

--Cum facem asta?

Nu m-am putut abține din a spune:

--Ai devenit sfios toți anii ăştia?

--Nu fii vanitoasă, sunt puternic. Mult mai puternic decât oricare dintre voi, nu vreau să vă lovesc din greșeală, așa că trebuie să stau la marginea cercului.

--De ce ne-ai lovi?

Întreb nelăsându-l să scape atât de ușor cu o explicație de nimic.

--Să spunem că lupul meu se află într-o perioadă mai complicată.

Aș vrea să-i pot da peste bot și să-i comand să treacă în cealaltă parte a peșterii departe de noi.

Dar asta ar însemna să renunțăm la o sursă importantă de căldura, Cayden e masiv, și să fiu insensibilă față de relația om-lup.

Era greu să ai un control aproape total asupra lupului tău. Era aproape imposibil când trebuia să stai atât de aproape de alții care miroseau a fum, carne de vulpe și om.

--Te voi lua în brațe.

Îmi spune ca o avertizare, privindu-mă ca pe o pisică pregătită să o ia la sănătoasa.

--Bun. Bun. Bun. Dar nu încerca nimic.

Îi spun așezându-mă turcește între picioarele lui. Las tremuratul din vocea mea pe seama dârdâitului. Îmi înconjor brațele în jurul lui Esmil. Mai bine spus în jurul ghemotocului de haine care e Esmil.

--Toată lumea bine, acolo în spate?

Murmură Olivia cu un ton distinctiv amuzat.
Lemona se aplecă uşor în față atât cât să pară că îi şopteşte la ureche:

--Sunt vechi cunoștințe. Tensiunea e aproape palpabilă, aici în spate.

--Ce inseamnă asta?

Întrebă Olivia întorcându-şi fața spre noi.

--Mă bucur că vă oferim un spectacol.

Sarcasm curgea din vocea lui Cayden. Şi pentru că amândoi eram mândri şi nu vroiam să fim văzuți de ceilalți ca o dramă căzusem tacit de acord să ne luăm în brațe fără alte comentarii.

Însă şi cu hainele pe noi, cu distanța materialelor, când ne atinsem mâinile un tremur de electricitate îmi străbătu întreg corpul şi îi făcu ochii lui Cayden să sclipească.

Lemona lăsă un râset înecat.